Ieri la pranz am adomit zambind. Demult nu mi s-a mai intamplat asa, de regula sunt asa de obosita incat nu stiu cand adorm. Dar ieri stiu ca am adomit zambind, ascultand zgomotele din jurul meu... Langa mine respira linistit omul meu, in camera alaturata se auzeau susotind copiii, se straduiau sa faca putina liniste, sa poata dormi mami. Si am zambit. Era totul asa de normal...
Pentru mine ieri a insemnat cam asa: cafea aromata, la multi ani mami si tati, te iubesc, plimbare, zambetele unor copii fericiti, obraji imbujorati de ger, rasete, o inimioara zambareata desenata pe zapada, o cetate care si-a deschis portile doar pentru noi, o ciorba de burta excelenta, un somn bun de pranz, o gogoasa buna de la Lidl, o vizita la niste oameni dragi. Ziua de ieri a mai insemnat ceva: 15 ani de cand am spus ca vreau sa fiu sotia lui, 15 ani de cand a spus ca vrea sa fie sotul meu. Acum, nu stiu daca ar mai zice acelasi lucru, dar ce mai conteaza? Acum cred ca e cam tarziu sa se mai razgandeasca... :))))
Ziua de ieri a insemnat familie, iubire si normalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu