vineri, 24 iunie 2016

Dragă Ilinca, (7)

În ultima scrisoare îţi scriam despre frică şi curaj, despre perseverenţă şi alegeri. Astăzi, aleg să-ţi scriu despre învingători. Pentru mine eşti o învingătoare. Pentru că în ultima perioadă ai ales să-ţi depăşeşti uşor - uşor limitele. Îmi vine în minte imaginea ta de la unul dintre cele trei meciuri de volei din weekendul trecut când mi-am dat brusc seama că poţi să te distrezi pe teren şi poţi zâmbi. Ai ales să laşi frica la o parte şi să te simţi bine. Ceea ce înseamnă că faci cu plăcere ceea ce faci. La ultimul meci ai putut chiar să îţi încurajezi colegele de echipă. Să le zâmbeşti. Să baţi palma cu ele şi să le strigi tare "Hai! Putem!" Asta e o atitudine de învingător. În viaţa asta poţi face lucrurile cu zâmbetul pe buze. E o alegere să le faci zâmbind. Sigur, le poţi face şi încruntată, dar e mai uşor să zâmbeşti. Ai reuşit tu anul ăsta să învingi şi tabla înmulţirii, deci poţi. Ai reuşit să te apuci serios de citit. Ai reuşit să lucrezi suplimentar la matematică. Ai reuşit să fii mai puţin dezordonată. Ai reuşit multe, deşi poate nu le conştientizezi pe toate. Reuşeşti să mă uimeşti uneori cu bunătatea şi empatia ta. Reuşeşti în fiecare zi să ne facem să zâmbim sau să râdem cu gura până la urechi. Reuseşti să ne înseninezi viaţa clipă de clipă. Într-un moment mai puţin bun din zi, îmi e suficient să mă gândesc la zâmbetul tău şăgalnic şi-mi revin într-o clipă. Sigur, reuşeşti, de asemenea, să mă scoţi din sărite când ţipi la mine sau la Luca. Sigur, de multe ori îmi vine să te cert pentru dezordinea din camera ta şi din ghiozdan. Sigur, îmi vine să-mi iau jucăriile şi să plec în lume ori de cîte ori te aud văitându-te din motive mai mult sau mai mai puţin întemeiate. Sigur, rămân fără vorbe ori de câte ori te aud că eşti o victimă a universului. Dar n-am să plec. Aleg să rămân aici, alături de tine. Pentru că mă faci fericită clipă de clipă. Pentru că mă faci să fiu mai răbdătoare decât credeam eu că sunt. Pentru că, alături de tine, inventivitatea mea atinge cote nebănuite. Pentru că, în tine, mă văd pe mine de multe ori. Şi pentru că îmi doresc să devii un adult încrezător, aleg să rămân aici şi să-ţi fac galerie zi de zi, clipă de clipă. Tocmai pentru că ştiu că poţi. Şi sunt convinsă că, împreună, o să te ajutăm să vezi mai întâi partea plină a paharului. Sau a bidonului cu apă, pe care azi l-ai văzut trei sferturi gol când te-am rugat să-mi spui cum îl vezi. Mult timp şi eu l-am vazut la fel. Dar azi, când l-am privit, am spus: "Ce bine că încă mai are apă în el, deci mai am ce să beau când o să-mi fie sete!" Pentru că eşti o învingătoare, sunt convinsă că şi tu o să-l vezi la fel peste ceva vreme.

Noi, coechipierii tăi, ceilalţi trei Adameşti, vom fi aici mereu să-ţi facem galerie, să te încurajăm, să te lăudăm, să-ţi suportăm fiţele matinale, să te certăm, să plângem alături de tine şi să ne bucurăm alături de tine. Pentru că asta face o echipă!

cu respect şi speranţă,
mama şi tata

marți, 21 iunie 2016

Dragă Luca, (5)

Ruşine să-mi fie pentru că nu ţi-am mai scris nimic de prea mult timp... Am mai avut intenţia să-ţi mai scriu de câteva ori, dar am pierdut ideile pe drumurile astea agitate şi aglomerate cu tot felul de nimicuri ale vieţii noastre de zi cu zi... Nu am de ce să mă plâng, viaţa noastră e frumoasă, cu bune şi cu rele, aşa cum vin ele de-a valma peste noi... Chiar zilele trecute vă spuneam, ţie şi surorii tale, că viaţa trebuie trăită zi de zi, cu bucuriile şi supărările ei. Nu trebuie să trăim în viitor, aşteptând de fiecare dată ceva. Pentru că atunci când ceva-ul ăla aşteptat de noi se întâmplă, nu mai avem puterea să ne bucurăm de el, pentru că noi aşteptăm deja altceva. Nu trebuie să mai aşteptăm nimic, trebuie doar să trăim ziua de azi. Azi e o zi bună şi frumoasă, dacă avem dorinţa de a o vedea şi trăi ca atare.

Zilele astea am realizat, încă o dată, că eşti un copil absolut grozav. Care, pe zi ce trece, devine un exemplu din ce în ce mai bun pentru mine, ca adult. Eşti un exemplu de ambiţie şi determinare. Eşti un exemplu de voiţă. Eşti un exemplu de calm şi curaj. Nu ştiu dacă anul ăsta şcolar a fost uşor sau greu pentru tine, mie mi s-a părut doar fără sfârşit... Tu, însă, cu răbdare şi voinţă, cred că ţi-ai atins scopurile, încă o dată... Ştiu că te-a durut puţin faptul că anul acesta nu ai reuşit performanţa de anul trecut la geografie, dar nu te-ai lăsat doborât. Ai reusit multe alte lucruri: doar 2 medii de 9 în tot anul ăsta şcolar, restul doar medii de 10. Păi cum, măi copile, să ai tu voinţa să-ţi măreşti nota la fizică în ultima săptămână de şcoală, când toţi sunt deja în vacanţă? Să vrei tu media 10 la engleză după ce ai luat o notă de 7 şi să o şi obţii? Păi tu o să poţi face orice în viaţa asta, cred că ştii deja asta... Cumva, toate dorinţele tale se materializează pentru că ţi le doreşti. Universul îţi aduce alături oamenii potriviţi la momentul potrivit, care să te ajute să faci orice...

Scriindu-ţi rândurile astea, mi-a venit în minte un moment când alergam amândoi, umăr la umăr, pe terenul de atletism. Atunci am realizat cât eşti tu de hotărât în viaţa asta. Am discutat amândoi că e cazul să slăbeşti, ai reuşit, cu voinţă, să îmi urmezi sfaturile. Ca atare, eşti mai subţirel astăzi. Am discutat amândoi că poate ar fi bine să te apuci de un sport, ai mers cu regularitate şi conştiinciozitate la toate antrenamentele de baschet, chiar şi la alea la care erai singur. Te-am rugat să renunţi la baschet, ai început de o săptămână să mergi la volei. Deşi primul tău instinct a fost să spui NU, totuşi te-ai dus. Poate că îţi este teamă că nu poţi fi la fel de bun ca sora ta. Nimeni nu îţi cere să fii la fel. Nu sunteţi la fel, sunteţi doi indivizi diferiţi, dar fiecare la fel de minunat în felul lui... Am făcut o vreme greşeala de a avea aceleaşi aşteptări de la voi amândoi şi am realizat ulterior ce geşeală am făcut...

Am învăţat în ultimul timp că mă pot baza pe tine, aşa cum mă pot baza pe om în toată firea. Îmi demonstrezi mereu că ai înţeles că familia e pe primul loc. Eşti gata să faci orice şi oricând pentru oricare dintre membrii familiei noastre. Ai fost gata să încaleci pe biciletă să te duci să o susţii pe Ilinca la un concuurs de atletism, deşi nu prea aveai timp, când eu nu am putut. Ai fost lângă sora ta la toate meciurile ei, chiar dacă a trebui să renunţi la timpul tău pentru ea. Eşti gata să mergi oricând să îl ajuţi pe bunicul, dacă el te roagă. Eşti de un real ajutor la treburile casnice, deşi ştiu că nu e o plăcere să aspiri, să întinzi rufe sau să ştergi praful. Dar eşti dormic să înveţi lucruri noi, să devii mai bun. Şi asta este suficient pentru mine.

Îmi doresc să nu uiţi că viaţa trebuie trăită clipă de clipă. Îmi doresc să nu uiţi că tu trebuie să te pui mereu pe primul loc. Dacă ţie îţi este bine, atunci şi celorlalţi din jurul tău le va fi bine. Îmi doresc să ţii minte cât este de important să-ţi recunoşti greşelile şi să spui "îmi pare rău..." Îmi doresc să rămâi mereu la fel de motivat, de calm, de bun, de blând şi de iubitor.

Astăzi după amiază m-am uitat la tine şi mi s-a strîns stomacul de emoţie, de bucurie că eşti al meu, de iubirea ce ţi-o port... Mă faci fericită zi de zi, să nu uiţi asta niciodată. Pentru că exişti.

Puiul mamei, noi, eu şi tatăl tău, îţi mulţumim că ne-ai ales să-ţi fim părinţi. Fiecare vine pe lumea asta cu un scop. Cred că unul dintre scopurile tale pe lumea asta este să ne înveţi şi pe noi să fim calmi şi răbdători, perseverenţi şi ambiţioşi, buni şi îngăduitori cu ceilalţi.

Noi vom fi aici să te susţinem şi să te încurajăm, să te ajutăm să-ţi atingi obiectivele. Vom fi aici să ne bucurăm împreună şi să plângem împreună, să căutăm soluţii împreună. Împreună le putem face pe toate...

Cu admiraţie,
mama şi tata