luni, 24 octombrie 2016

Povara

E aproape întuneric şi plouă. Ne mişcăm încet prin traficul aglomerat al dimineţii. E linişte în maşină. Din când în când se aude un suspin înfundat. Nici eu, nici ea, nu spunem minic. Nu e nevoie de cuvinte. Mă întorc către ea şi îi întind o mână. Mă strînge tare şi simt cum ar vrea să nu îi mai dea drumul. Brusc, îi spun: "Poţi să te dai jos aici. Capul sus! O să supravieţuieşti şi astăzi!" Nu mă priveşte, se uită abătută în jos şi spune cu o voce stinsă: "O să încerc!" Se dă jos din mersul maşinii. Mă uit lung la ea. Pare mare. E înaltă şi zveltă. Dar e tot mică. Încă se mai bucură de poneii de pluş primiţi în dar de la tati. Îşi ţine capul între umeri şi priveşte în jos. Calcă apăsat, cu paşi mari, făcând slalom printre oameni şi bălţi. Pare că duce pe umeri povara întregii lumi. E obosită, deşi nu e decât luni dimineaţa. A fost un weekend frumos, deşi obositor. A fost un weekend în care a prins aripi. A mai căpătat un dram de încredere în ea. A fost copilul pe care îl tot rugam să apară. A zâmbit. S-a simţit bine. A muncit. S-a concentrat. A fost mândră de ea. A fost parte dintr-o echipă în care a fost cea mai mică. Şi totuşi i-a fost bine. O să îi fie bine şi astăzi. Ştiu că poate.

vineri, 21 octombrie 2016

Ilinca vs. New York Giants

Cine îl cunoaşte pe soțul meu, ştie cât de mult iubeşte fotbalul american. Nu doarme nopți întregi şi rareori ratează meciule. Mereu şi-a dorit să vađă un meci live. Weekendul ăsta ar fi putut s-o facă. La Londra. Încă de la începutul anului m-a tot amenințat că anul ăsta se duce să-şi vadă preferații în nu-ştiu-ce eveniment la Londra. I-am zis: go for it, baby, e nebunia ta de anul ăsta. Fratele lui cred că a şi luat bilete, nu-s sigură. Dar să vedeți întâmplare: weekendul ăsta Ilinca îşi face debutul în campionatul de volei la categoria "speranțe". Aşa că Ilinca mea, fără să vrea, s-a trezit că e în competiție fix cu New York Giants. Ilinca ştie că tati şi-a dorit mult să meargă la Londra. Chiar mi-a spus, la un moment dat, că speră că tati merge la Londra. Pentru că ştie că îşi doreşte. Şi totuşi... Tati a ales cu inima. Inima lui e alături de fata lui. Aşa că tati a dat Londra pe Bacău. Şi Luca a dat excursia cu şcoala tot pe Bacău. Ilinca are nişte bărbați minunați alături de ea. Sper să i se intâmple la fel şi pe viitor! Aşa că ne vedem mâine la Bacău, tati! Ai ales bine, sunt convinsă de asta. Ştiu că şi tu simţi la fel!
Hai Ilinca!