marți, 1 septembrie 2020

Test de curaj, perseverență și răbdare. Sau despre cum am reușit să reziliez contractele cu Telekom-ul ☺

Avertisment: ca să nu vă plictisiți până la final, luați un castron cu popcorn și-o bere

Din comoditate și din inerție am rămas clienta lor ani de zile. Trei abonamente de telefonie mobilă, TV, telefon fix (pe care s-au așezat pânzele de păianjen din motive lesne de înțeles), TV și internet acasă. Toate astea până într-o bună zi când s-a umplut paharul. Picăturile care l-au umplut constant au fost scoaterea posturilor din grila TV și internetul care mergea oarecum cu viteza melcului turbat, atât ăla din casă, cât și ăla de pe telefoane. Acoperire proastă spre deloc. Când ne era lumea mai dragă, noi nu mai aveam net. Dacă strănutam mai tare, tremura și semnalul la wi-fi în casă. Dacă se mai apucau câinele și pisica să se alerge prin casă si să dărâme modemul, adio internet. Dacă închideam ușile de la camere, pa pa internet. 

Am sunat, i-am implorat, le-am explicat, m-am înfuriat, am fost înțelegătoare, i-am crezut, i-am porcăit, etc. Până când m-am prins eu că îmi expiră contractele cu ei. Hopa, mi-am zis, acum e acum. You go, girl!

Într-o minunată dimineață de 22 iulie a.c., pornesc la luptă. M-am înarmat cu răbdare și curaj, mi-s o ființă extrem de răbdătoare, ce naiba, trebuie să îi dovedesc eu cumva pe ăștia. Intru pe pagina lor, printez cererile de reziliere, le completez, le semnez și le trimit la adresa indicată pe pagina lor. Primesc răspuns, că rezilierea se face direct din aplicația de pe site. Respir adânc, intru pe aplicație. După vreo 2 ore, am reușit să trimit o cerere. La a doua m-am poticnit, fiindcă nu reușeam să identific codul de client. Mai trag o dată adânc aer în piept, sun la ei (asta e o aventură în sine). Într-un final reușesc să vorbesc cu un tânăr, care mi-a explicat senin că mailurile nu trebuiau sa fie trimise la adresa de mail de pe site, ci la o altă adresă. Care adresă? întreb eu, la fel de senină ca și el. Serios, tânărul răspunde: ”http:// ...” Îi explic, foarte calmă, că asta nu e o adresă de mail, ci un website. După ce a încercat preț de 10 minute să mă convingă că el are dreptate, s-a enervat și mi-a închis telefonul în nas.

Pe 27 iulie am primit mesaj că au primit cererile de reziliere. Doar 5 zile a durat să le primească. Probabil au ajuns la ei cu porumbelul călător. Sau viteza internetului furnizat de ei o fi fost motivul pentru care a durat fix 5 zile să ajungă 2 cereri la ei. 

Pe 30 iulie, am fost informată că cererile de reziliere au fost procesate. Ba chiar mi-au și mulțumit că am rămas cu ei. ☺



Deja mustăceam de fericire, mi se părea că toată procedura nu a fost chiar așa de anevoiasă, așa cum mă așteptasem eu.

Sigur, între timp am fost sunată măcar de 20 ori ba să mi se facă alte oferte, ba să afle care a fost motivul rezilierilor. O duduie chiar mi-a închis telefonul în nas, după ce i-am explicat pe un ton oarecum răstit că nu mai doresc să fiu clienta lor, în urma insistențelor ei de a-mi prezenta o ofertă absolut spectaculoasă, pe care eu nu am vrut-o. N-am mai apucat să îmi cer scuze că nu vreau oferta lor.

Pe la început de august, am reușit să vorbesc cu o doamnă, părea oarecum stăpână pe situație, care mi-a comunicat că rezilierea celor două contracte se va face începând cu 21, respectiv 22 august. M-am asigurat că a înțeles că vreau ca cele trei abonamente de telefonie mobilă să fie trecute pe cartele pre-paid. A părut că a înțeles. O vreme, s-a așternut liniștea. În continuare credeam că n-a fost chiar așa de greu. Supriză: aia era liniștea de dinaintea furtunii! ☺ Toanta de mine chiar a crezut că totul va fi ok. (sau despre cum trăiește Ileana în lumea ei roz)

Au venit datele cu pricina, am mers la alt provider de astfel de servicii, am încheiat contractele. Pe partea de TV și internet acasă, totul a mers strună. Ei, buba s-a spart la portarea numerelor vechi în noua rețea. Am început iarăși o serie de discuții care s-au finalizat glorios cu un număr 9 conversații telefonice cu ei, pe 21 august, în urma cărora am constatat că abonamentul Ilincăi nu a fost trecut pe cartelă pre-paid, ci a fost închis și aruncat la gunoi, pur și simplu. Fiindcă așa au înțeles ei. Că 2 abonamente le-am cerut a fi închise și transferate pe cartelă și pe unul l-am vrut închis și gata. #decâtatât



Totuși, 5 săptămâni mai târziu, i-am dovedit. Ilinca a scăpat nițel ciufulită din bătălia asta, o trecem la victime colaterale. Și-a schimbat doar numărul de telefon. În rest, toate bune, toată lumea vie. Pot să strănut liniștită la mine acasă. Iar câinele și pisica pot să se alerge în voie, nu ne mai perturbă semnalul de wi-fi. Eu am puțin mai mult păr alb, acum nu știu dacă din cauza lor sau din alte cauze. Zic să nu fiu răutăcioasă, să dau vina doar pe ei. Cred că e și CNP-ul meu de vină. ☺

În loc de încheiere: mulțumiri celor care au avut răbdarea să rămână alături de mine până la finalul postării. Sper că o bere v-a fost de ajuns. Pe următoarea o dau eu :)))