joi, 24 septembrie 2009

o dimineaţă aproape perfectă

M-am trezit tare bine dispusă azi de dimineaţă. Deşi răcită varză, am dormit bine şi mă simţeam odihnită.
Ajung la birou, veselă nevoie mare. Colegele îşi făceau deja cruce. Niciuna nu deborda aşa tare de fericire.
Tîîîîîîîrrrrrrrrr!!!! Sună telefonul. Alexandru.
"Vezi că pe Luca nu pot să-l las la cămin, nu îl primesc ăştia, are puroi în gât!!!!" ''Whaaaaaaaat?????"
"Uite aşa...."
Entuziasmul meu a pierit brusc. Copilul a tuşit ieri de două ori şi a zis o dată că îl doare în gât. I-am dat sirop de tuse şi l-am pus să facă aerosoli. Chiar nu îmi imaginam că e grav.
Deci noi cu cine lăsăm copilul azi??? M-am agitat nitzel si am apelat la un prieten necăsătorit, pe la vreo patruzeci de ani, care n-are copii. Dar îi are pe ai noştri. :)) E iubire mare între ai mei şi prietenul ăsta al nostru. Nu ne-a refuzat dragul de el. L-a dus tati pe Luca la el şi i-am lăsat să-şi petreacă o zi frumoasă, ca între bărbaţi. Copilul nu se simte rău, nu are febră, nu tuşeşte deloc.
Buba e că doamna doctor e în concediu. Şi io la urgenţe nu mă duc cu el. Alt medic nu prea cunosc. Deci ce fac cu copilul? Încep cu un exudat mâine dimineaţă şi mai vedem noi...
Evident că Ilinca a rămas la grădi urlând de mama focului că de ce Luca merge acasă şi ea nu. Şi mâine dimineaţă cum o duc doar pe ea la grădi? :))
Încă n-am soluţii....

miercuri, 23 septembrie 2009

...

Surpinzator, dar am racit. Imi vine sa zac de doua zile. Am reusit sa fac asta aseara. :))
Surprinzator, dupa o sapt jumate de gradi, copiii nu au racit :)) Da doamne sa nu raceasca prea curand.

Acu fac aerosoli. Am zis sa scriu si ceva pe blog, desi n-am inspiratie. Am doar muci. Multi. Foarte multi.

Ieri am fost la sedinta cu parintii. Nu, nu am venit cu portofelul gol. :)) Da, mi-a placut de doamne. Foarte tare chiar. Da, am ajuns in comitetul de parinti, desi nu asta a fost planul meu...

Copiilor le e dor de Mimi. Mergem mai tarziu in vizita la ea. Mie mi-e dor de mare... Nu ma duce nimeni acolo... Nu-i dreapta viata.

Prietena mea Mirela pleaca in Bucuresti. :(( Da Doamne sa ii mearga bine acolo...

Mi-e dor de iubi a mea. Nu stiu cand vine la mine... Nici eu nu stiu cand ajung la ea. Ba da, stiu. Pe 11 octombrie. Cand taiem motul finutei Catalina. Sunt o nasa nerusinata. Pe Maria si pe Catalina le-am vazut cel mai rar din cati finuti avem... Pe Stefan si Alexutzu mai des. Promit solemn sa incerc sa le vad mai des pe fete.

Gata.

PS: va rog igorati acest post fara cap si fara coada. raceala mi-a scurtcircuitat neuronii. ma jur :))

luni, 21 septembrie 2009

Obişnuinţă

Dialog între tata şi Ilinca:
- Bunicule, vreau să-ţi spun ceva.
- Spune, draga lui bunicu.
- Bunicule, eu nu sunt obişnuită să merg cu adidaşii ăştia, să ştii.
- Dar cu eşti tu obişnuită să mergi?
- Sunt obişnuită să merg în braţe, să ştii, bunicule!
:)))

duminică, 20 septembrie 2009

ce-am facut si ce n-am facut uichendul asta

n-am reusit:
- sa ma vad cu laura si marius;
- sa ma vad cu mara, andra si ionut;
- sa termin de calcat;
- sa spal baile;
- sa am timp pentru mine;
- sa ma intalnesc mai mult de o ora pe zi cu alex.

au reusit:
- sa-l vad pe stefan. uraaaaaaa!!!!!
- sa ajungem la tara si sa petrecem o zi frumoasa cu tata;
- sa ajungem la petrecerea andreei;
- sa fac ordine in casa;
- sa mergem in parc de doua ori;
- sa dorm muuuuult. prea mult as zice :))

o saptamana minunata imi doresc!!!! si voua la fel.

vineri, 18 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day five

Ca si ieri, plansete de dimineata, veselie si voie buna dupa amiaza. Nu intelege treaba cu weekendul. Intelege ca sta acasa 2 zile, dar de ce sqa se mai duca si luni? Sta acasa. Nu se poate acasa? Bine, se duce si luni, dar sa aiba voie macar sa stea cu Luk in clasa... Pana luni, ne vedem de weekend si ne facem griji pentru luni abia duminica seara...
Weekend placut tuturor!

joi, 17 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day four

Azi a fost mai bine. Clar. Cu chiu cu vai am evitat plansetele de dimineata de la imbracat, n-a plans nici pe drum. Am ajuns in clasa, nu era nimeni. Stiind ca doamna urma sa vina in urmatoarele 10 minute, n-am mai lasat-o in clasa vecina cu toti copiii la gramada, asistati de ingrijitoare. Ne-am dus frumos in clasa ei, era liniste. Doar noi doua intr-o clasa mare. Ne-am uitat pe geam. Mi-a aratat unde doarme. Am fost la baie, am baut apa, ne-am jucat. I-am spus ca plec cand vine doamna. Cand s-a auzit doamna a dat drumu la urlete. Si asa am lasat-o. Plangand. Ne-a facut cu mana la geam, a mai plans putin si s-a oprit. Mi s-a spus ca ieri a fost cooperanta, nu a plans deloc, a mancat, a dormit. M-am bucurat. Probabil ca e pe drumul cel bun. Noutatea a fost ca n-a mai bazait nici Luca. Am plecat mai linistita. I-am gasit bine sanatosi, voiosi si linistiti. Am fost in parc, i-am tinut ocupati la maxim, nu am mai avut timp de martaieli cum ca maine nu vrea la gradi. Vreo doua anemice asta seara, dar a rapus-o oboseala.
Dar vrea la mami tot timpul, vrea s-o tin in brate tot timpul, acum dorm amandoi la mine in pat :). Au nevoie de multa atentie. Pot sa le-o ofer, dar sunt sleita de puteri. Trece si perioada asta, stiu. dar nu incetez sa ma minunez cat sunt de speculanti. Si negociaza orice, la sange. :))

Iaca si niste poze de zilele astea:
Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

miercuri, 16 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day three

Pe scurt, ca sa nu ne repetam: dimineata plangacioasa, plans incepand cu imbracatul pana la usa clasei. Acolo plans cu batut din picior, racnete si tavalit pe jos. Luca plangea in liniste, cu lacrimile siroind pe obraji. O las pe Ilinca, dupa cateva incercari nereusite de a o calma. Il duc si pe Luk, miorlaind pe infundate. Pana la clasa lui el se opreste, dar tot trist era. Ne-am pupat si la revedere.
La 11 il sun pe tati si-i zic: du-te de vezi ce face fi-ta ca ma ia durerea de cap daca nu aflu.
Tati, ascultator, se duce. Era liniste si pace, nu plangea nimeni, nu se auzea nimic suspect.
La 3 jumate erau veseli si intregi.
A mai trecut o zi...

marți, 15 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day two

Ziua a inceput prost, trebuie sa recunosc. Maraielile de rigoare au inceput de-aseara. Ea nu mai merge la gradi. Fiindca am tot insistat, s-a hotarat sa mearga totusi putin. cat sa-si ia cornul (gustarea de dupa amiaza) si apoi vine acasa. Si ce daca nu e nimeni acasa? Sta singura, care-i problema? :)) Cu chiu cu vai s-a culcat. Devreme. Pe la 9 seara.
Sa revenim la momentul diminetii. Maraieli. Putine. Cat ii sta bine unei fetite de trei ani. Am plecat voiosi la gradi. Pe drum a inceput Luk sa planga. Nu zicea ca nu vrea la gradi. Dar asta ar fi vrut sa zica. Ilinca s-a tinut tare pana la usa clasei aproape. Unde s-a dezlantuit urgia. Plangea cu lacrimi de crocodil. Fiindca plangeau si ceilalti. Si se agata de gatul meu si ma strangea cu toata puterea ei. N-am avut sorti de izbanda, nu vroia sa ma asculte. Am lasat-o plangand, ce era sa-i fac? Intarziam la serviciu daca stateam mai mult... Stiam ca or sa aiba doamnele grija de ea. Pe una dintre doamne o cunosc de o viata. Am copilarit cu fetele ei, am mancat din aceeasi farfurie. Stiu ca are grija de ea. N-ar lasa-o inima pe doamna sa o lase sa planga la nesfarsit. Cum a patit bietul Luk in primul lui an de gradi.
Am plecat amarata si nervoasa. Si la fel am fost toata ziua. Mare mirare ca nu m-am batut cu nimeni... :))
I-a luat tati la 3 jumate. Raportul a fost plin de speranta. Doamna de dupa amiaza a zis ca de cand a venit ea, adica de pe la 12, nu a mai plans deloc. Nu am un feed back exact despre prima parte a zilei...
Ea arata mai putin incercanata decat ieri, ochii nu sunt la fel de rosii...
Incerc sa capat un feed back chiar de la Ilinca.
"Mami, ai mai plans azi?"
"Ihim"
"Cu cine te-ai imprietenit azi?"
"Cu Alexa"
"Si ce ati facut impreuna?"
"Am plans" :))))
"Mult?"
"Ihim"
"Ai mancat azi?"
"Ihim"
''Si ce ati mai facut?''
''Pai am stat la masa, nu mult, m-am ridicat, m-am dus in clasa si apoi a venit tati sa ma ia.''
Cam asta am aflat de la Ilinca despre prima zi...
Luk a fost mai succint. S-a imprietenit cu un coleg nou. Pe care nu mai stie cum il cheama. S-au jucat. Au mancat. Au dormit. Si gata.
Poate o sa fie si mai bine maine...

PS: la multi ani iubi si costel! la cat mai multi impreuna! Sa ne ajute Dzeu sa va botezam copilul la anul :)))

luni, 14 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day one

Fara sa pun ceasul sa sune, la 6 jumate trecute fix sar din pat. Nu mai am somn. E prima zi de gradi. Pun de cafea, ma uit la ceas, zic ca am timp sa fac putina ordine pana trezesc copiii. La 7 aud usile, aud pasi, copii s-au trezit. Singuri. Cu ochii carpiti de somn. Cu fetele somnoroase. "De ce v-ati trezit mami, asa de dimineata?" "Sa nu intarziem la gradi, mami."
Ilinca n-a mai avut demult ora asta pe ceas. Poate doar sa bea lapte si sa se culce la loc...
Si s-au dus fuga fuga pe canapea in sufragerie, la desene. Au mancat, s-au uitat la desene, ne-am imbracat, am plecat. Erau fericiti, emotionati si nerabdatori. La gadi lume multa, parinti, flori, copii agitati. Imi venea deja sa plang, tre sa recunosc. Ilinca nu mai era asa de incantata. Am intrat in clasa. Parintii erau gramada unii peste altii. Cativa copii plangeau. Ilinca era palida la fata. Isi pusese mainile la urechi. Se uita cu niste ochi amarati la mine si cu o fata lunga de-mi venea sa o iau acasa si sa o tin langa mine pana merge la scoala, cel putin. Dar nu se poate. E timpul sa zboare din cuib. Am incercat sa-i reamintesc ca i-am povestit despre copiii care plang. Dar nu puteam sa mai vorbesc. Vroiam doar sa o iau acasa... Unde e bine, unde nu plange si nu tipa nimeni, unde nu sunt oameni rai, unde e in siguranta. I-am mai aratat cateva jucarii, niste papusi frumoase, i-am spus ca o iubesc si ca vin sa o iau mai tarziu. I-am spus ca plec, ma duc sa-l pup si pe Luk. N-am vrut sa o mint, n-am vrut sa dispar fara sa-mi iau ramas bun... M-am dus si la Luk la clasa, nici el nu era prea vesel... L-am strans in brate, i-am spus ca-l iubesc, avea lacrimi in ochi si el. Lui nu i-a placut niciodata la gradi, nici acum nu ii place. Da Doamne sa ii placa macar la scoala...
Am plecat tinandu-ne de mana, eu si Alexandru. El mai linistit, eu cu lacrimi in ochi... De ce se fac asa repede mari?
M-am dus pe la 11 jumate sa vad ce face. A plans toata dimineata cu mici pauze, mi s-a spus. Cand zice ca vrea la mami chiar vrea la mami, nu o poate alina nimeni. Cad m-am dus eu nu plangea, ca daca ar fi plans as fi luat-o acasa. O las sa doarma de pranz acolo, vedem noi ce o sa fie maine... Am incredere ca o sa fie bine. Dar cred ca mai dureaza perioada de acomodare. Mi-a ramas in cap imaginea lui Luk, care dadea sa planga, dar se straduia sa n-o faca, sa nu inceapa si Ilinca sa planga dupa el. Am copiii mari...

vineri, 11 septembrie 2009

un ţigan avea o casă

Aseară, în maşină, îi povesteam lui Alexandru despre înmormântarea unui ţigan de-am văzut-o ieri pe strada. Şi cum povesteam eu de zor acolo, foarte impresionată de boxele cât casa de la stânga şi de la dreapta sicriului şi de vocea ăluia de-l jelea la microfon de la capul mortului, începe Ilinca. "ce ţigan? de ce a murit? care ţigan?" Şi tatăl ei, zice foarte serios: "un ţigan avea o casă/ şi o nevastă frumoasă/ de lumina noapte-n casă" (parcă Maria Tănase cânta cântecul ăsta, nu mai ţin minte exact). Oricum, Ilinca noastră, impresionată profund probabil de toată informaţia de la tac-su, stă ce stă pe gânduri şi zice pe un ton foarte serios: "Ce frumos din partea lui, tati!!!!". Adică a ţiganului, da? :)))

tristeţe incomensurabilă...

M-am trezit plângând azi. Mimi, bona noastră, nu va mai veni de luni la noi. A fost şi este ca o bunică pentru noi. Sau ca a doua mamă pentru copii. Din păcate nu ne permitem să o plătim până iese la pensie, că dacă am fi putut, n-o mai lăsam să plece niciodată.. Aşa că azi îmi vine să bocesc. Am strâns-o în braţe dimineaţă şi i-am spus că o iubim. Si a apucat-o şi pe ea plânsu'. Bietul Luk se uita la noi ca la nişte nebune. :)) Probabil că o să mai colaborăm împreună, dar nu mai e o relaţie constantă. Şi asta mă face să sufăr... Eh, ne facem noi mari...
Şi luni o să vă zic că m-am trezit tot plângând. Fiindcă a crescut şi Ilinca suficient de mult cât să meargă la cămin... Of. Pot să plâng un weekend întreg? :)))

joi, 10 septembrie 2009

tristeţe

M-am simţit aşa neputincioasă aseară după ce mi-am luat "larevedere" de la familia capreleiriucăi. Şi mi-a fost ciudă că am stat atât de puţin împreună. M-am simţit neputincioasă fiindcă nu am putut să opresc timpul în loc. Aş fi vrut să stau mai mult cu ei, aş fi vrut să mă bucur mai mult de Sofia. Şi, recunosc, că am plâns puţin uitându-mă lung după ei, din balcon. Pentru că am relizat că îmi sunt atât de dragi şi îi iubesc atât de mult... Ne vedem şi la anul, ştiu. dar aş vrea să-i văd în fiecare zi...

marți, 8 septembrie 2009

La multi ani, Măriilor!!!

Includig me! :))))

Deci la mulţi ani tuturor!
Chiar şi ţie, dragă Marius!

Pupăm cu drag.

miercuri, 2 septembrie 2009

nostalgie

Prea repede a trecut vara asta... Prea repede a venit toamna... Mi-e frig peste noapte, trebuie să scot păturile. Nu-mi place să scot păturile. Nu-mi place toamna. Mie îmi place vara. Ma simt liberă vara. Am mai mult timp, ziua e mai lungă. Ne plimbăm tot timpul. Mergem la mare. Mergem la ţară şi stăm acolo peste noapte. Vara asta am redescoperit ce frumos e la ţară. Am stat până târziu afară în curte, am recitit cu drag "La Medeleni", am ascultat greierii şi am numărat stelele, am respirat aer curat şi am admirat peisajul... Mi s-a strâns stomacul de emoţie când am realizat că a venit toamna. Copiii merg la cămin. Ilinca merge pentru prima oară în colectivitate. Dacă aş putea, i-aş ţine acasă până se duc la şcoală. Prea repede cresc. La anul Luk merge la şcoală. Au mai multe responsabilităţi. Nu mai sunt copiii fără nicio grijă. Mi-e ciudă că Ilinca o să realizeze că mai sunt pe lumea asta şi oameni răi, mi-e ciudă că învaţă că TREBUIE să facă anumite lucruri, nu să le facă când are ea chef. Mi-e ciudă că o să o trezesc dis de dimineaţă, când ei îi place atât de mult să doarmă... Mi-e ciudă să-i stric somnul ăla dulce al dimineţii, mi-e ciudă că cineva o să o forţeze să pape micul dejun, când ei nu-i place deloc să manânce dimineţa... Deci mi-e ciudă, da???
Mie îmi place vara. Dar am mai zis asta, ştiu. Vara e fumoasă, e luminosă, e plină de viaţă şi de culori. Vine frigul, se micşorează ziua, stăm mult în casă, nu avem pe unde să ne mai plimbăm, ne uităm prea mult la TV, facem prea puţină mişcare, respirăm prea puţin aer curat. Urăsc serile lungi de iarnă, care nu se mai termină...
Îmi doresc ca vieţile noastre să fie o vară continuă. Să mergem la ştrand, să ne plimbăm, să mâncăm multe legume şi fructe, să ne întâlnim des cu prietenii. Să ne bucurăm.
Parcă n-am regretat niciodată că se termină vara aşa cum regret vara asta. Nu ştiu de ce...
Of...

La mulţi ani, Oana!

Oana, la muţi ani! Să fii sănătoasă şi voioasă, cuminte şi acultătoare, norocoasă şi fericită! Te pupăm cu drag!
Luca, Ilinca, Alexandru şi Ileana