sâmbătă, 3 octombrie 2009

„Ce faci, bunică? Felicitări!”
Aşa a început o conversaţie telefonică acum 6 ani şi 14 ore. Când Alexandru a sunat-o pe mama să-i spună că e bunică. Pentru prima oară în viaţa ei.

La momentul ăsta m-am gândit când m-am trezit azi de dimineaţă... Şi de când m-am trezit nu-mi pot opri lacrimile, carecurg siroaie pe obraz, care nu se mai oresc. Si nici macar nu vreau sa le opresc. Ma las prada tristetii si amaraciunii... Nu ma intreb de ce. Nu m-am intrebat niciodata intr-un an si 8 luni. Asa a vrut Dumnezeu. Nu vreau si nu pot sa ma suprar pe Dumnezeu. Planurile lui nu au fost aceleasi cu ale mele…

“Mami, mie mi-e dor de nana”, mi-a spus Luca acum o vreme. “O mai visez cateodata noaptea…” “Si mie mi-e dor de nana, Luca. E mama mea, sigur ca mi-e dor de ea. Si eu sunt cateodata trista. E normal mami. Ma bucur ca-ti aduci aminte de ea. Imi doresc sa nu o uiti niciodata. Te-a iubit foarte foarte mult. Si te iubeste si acum, doar ca nu mai e fizic langa noi. Ne priveste de undeva de sus si vegheaza asupra noastra .”

Tare mult imi doresc sa fie asa. Si asa cred ca este. Ea e undeva sus, are grija de noi si ne vede mereu. Imi doresc sa o visez mai des. Nu am visat-o decat de vreo trei ori. In ultimile luni nu am mai avut puterea nici macar sa ma duc la cimitir, desi am trecut aproape saptamanal pe langa el. Pur si simplu nu m-am putut opri. Nu stiu de ce. Habar n-am. Poate ca nu vrea sa ma vada trista langa mormantul ei. Poate vrea sa ma vada cum imi vad de viata mea. Mi se plimba prin fata ochilor imagini cu ea. O vad atunci cand am venit cu Luca acasa de la maternitate. O vad cum ma astepta la poarta liceului, cand dadeam BAC-ul. O vad pe peronul garii de nord cand s-a suparat pe mine ca m-am mutat cu Alexandru fara sa ne fi casatorit. O vad plimbandu-se cu Luca prin crang. O vad invartindu-se pe langa Ilinca mica mica cat o pisicuta. O vad luandu-mi tensiunea de sute de ori in timpul sarcinii cu Ilinca. O vad stand in balconul ei, cosand la goblen si bandu-si cafeaua. O vad iesind pe balcon sa intinda rufe, chiar inainte sa plece in alta lume. O vad dandu-si sufletul in mainile mele. Il vad pe Luca plangand, speriat ca a patit ceva nana lui. O vad pe Ilinca plangand pentru ca plangea Luca. Il vad pe tata daramat. Dar mai presus de toate o vad pe mama, asa cum a fost ea toata viata. Prietena cea mai buna a lui tata. Prietenea cea mai buna a mea. Prietena cea mai buna a copiilor. O vad pe ea, MAMA MEA.

Astazi, mama ar fi implinit 63 de ani…

Ce sa-i spun lui tata, azi cand o sa-mi fac curaj sa-l sun?

8 comentarii:

  1. Ileana,Dumnezeu s-o odihneasca pe scumpa ta mama!
    Am lacrimi in ochi si postul tau mi-a reamintit de mama mea...plecata asa de demult de aici,dincolo...
    Nimeni si nimic pe acesta lume,nu o va putea inlocui pe mama ta,insa mie imi place sa zic si sa cred,ca mamele traiesc vesnic,sunt vii in sufletele si inimile noastre si prin generatiile ce vin in urma lor....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ileana, imi amintesc ca acum ceva vreme, dupa o absenta a ta de pe DC(citeam si citesc inca aventurile copilasilor cu doar o luna sau doua mai mici decat Silvia) am citit un post al tau in care spuneai de ea, de mama ta, cum s-a intamplat...si mi-au dat lacrimile, am ramas muta privind in ecran. Nu te cunosteam decat din postari, din fotografii, din povestile Danei, dar in acel moment parca eram langa tine si te alinam...Stiu ce simti, stiu cum e sa iti moara un parinte in brate si stiu cum e la fiecare aniversare(eu imi amintesc de el, de tata, nu de ziua lui atat de mult, ci de perioada aceea imediat inainte de Craciun si apoi cele 2 saptamani pana cand s-a dus) sa retraiesti ce s-a intamplat...
    Iar prin ce ai trecut tu, am trecut indirect prin sotul meu, soacra mea a murit la fel ca mama ta...atat de trist...

    Sa se odihneasca in pace si sa aveti mereu amintirea ei frumoasa, toti parintii merita asta. Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. PS In anul in care a murit, tata ar fi implinit 62...si el avea 61, ca si mama ta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Va propun o forma de promovare reciproca a site-urilor noastre. Va ofer link din toate paginile unuia din urmatoarele site-uri, la alegerea dvs.:

    http://articoleturism.wordpress.com
    http://cadastru.wordpress.com
    http://rocontabilitate.wordpress.com/
    http://resurseumanero.wordpress.com/
    http://terensintetic.wordpress.com/
    http://uleipalmier.wordpress.com/
    http://uleicocos.wordpress.com/
    http://parafin.wordpress.com/

    In schimb, va rog sa puneti in site-ul dvs. linkul cu urmatoarele specificatii:

    Titlu: web design
    URL: http://www.nidweb.ro

    Astept detaliile linkului dorit si site-ul unde doriti sa fie plasat

    Cu stima,
    Nidelea Cristian
    nideleacristian@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  5. Ileana, plang si nu ma pot opri. Sambata si eu m-am gandit la dansa. Si eu o voi tine minte pentru totdeauna. Inca ii aud atat de bine in minte vocea, prietenoasa, placuta si atat de plina de drag de viata. Nu am putut sa-ti spun de cate ori m-am gandit la dumneaei, ca sa nu te intristez. Dar aici, cand ne dam frau liber sentimentelor pentru DOAMNA, mama ta, da-mi voie sa o spun. A fost o femeie extraordinara, care ne-a ramas in suflete. Sigur ca acolo sus te vegheaza pe tine si pe cei dragi. Stiu asta.
    ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru cuvintele frumoase, fetelor. Multumesc mult de tot. Nu am vrut sa intristez pe nimeni, chiar nu am vrut. Am vrut doar sa scriu cum ma simt.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ileana, pe 18 se fac 4 ani de cand a murit mama mea.
    Te inteleg perfect.
    Si te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ileana, sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea!
    Te imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere