Dialoguri cu Ilinca

Redau mai jos un dialog cu fiica mea, purtat adineauri la telefon:
 - Ilinca, de ce nu m-aţi sunat şi pe mine astăzi când v-aţi trezit?
- Pentru că după ce ne-am trezit am avut alte treburi şi ne-am făcut lecţiile şi acum ne uităm la "Nea Marin miliardar" în reluare.
- Câte lecţii ai făcut?
- Doar trei pagini, sper că nu te superi, pentru că astăzi nu am avut PREA chef. Pa! ...
No comment. Scurt şi la obiect.

 Şi mai am unul, de aseară:
- Mami, cu câţi de I se scrie cuvântul viitor? întreabă.
- Păi hai să despărţim în silabe să vedem, zic eu plină de elan. Să vedem: VI-I-TOR. Câţi de I auzi?
- Unul.
- Hai, măi, mami, ia încearcă şi tu. - VI-I-TOR, zice ea. Aud un I, zice ea râzând şugubăţ.
- Măi, cum să auzi doar un I, tu nu auzi că sunt doi?
- Ba nu. Eu aud un I. Auzi, da ce e ăla "viitor", mami? Ce înseamnă "viitor"? (întrebare pusă doar ca să-mi distragă atenţia de la subiect, desigur. Fiindcă nu vroia să-mi dea dreptate cu I-urile alea...)
End of story.

 Dialoguri din astea avem cu zecile, pe zi. Păcat că atunci când pot să-mi adun gândurile, nu mi le mai amintesc.