Se fac mari şi încep să simtă şi să conştientizeze cum e cu dorul şi cum e cu grija. Dorul şi grija faţă de celălalt. Din păcate în toamna asta se petrec schimbări în viaţa lor care îi despart. Îi despart fizic şi încep să-şi simtă lipsa. Luca învaţă după amiaza şi stă singur acasă dimineţile. Ilinca învaţă dimineaţa şi stă singură acasă de la prânz până după amiaza. Nu mai au timp să se joace, să se certe şi să se împace. Şi-şi duc dorul. Şi, prin gesturi mărunte şi vorbe simple îşi mărturisesc dragostea ce şi-o poartă. În prima zi de şcoală Luca a sunat-o pe Ilinca, să se asigure că a ajuns cu bine acasă şi că a putut să-şi descuie uşa şi să intre în casă. M-a impresionat pentru că s-a gândit la ea, cu grijă. Astăzi, Ilinca mi-a spus, timidă, că-i pare rău că de multe ori i-a spus lui Luca să o lase în pace, când stăteau împreună. Pentru că acum îi e mereu dor de el şi-i simte lipsa şi ar vrea să stea mai mult împreună. În fiecare zi, după ce mănâncă de prânz, chiar înainte să plece la şcoală, Luca îi pregăteşte masa Ilincăi, din proprie iniţiativă, fără să-i fi spus eu să facă asta. Îi pregăteşte masa cu faţă de masă, şerveţel, tacâmuri şi ciorba caldă. Apoi o aşteaptă să vină, îi dă un pupic pe fugă şi pleacă grăbit la şcoală.Pleacă regretând că nu poate să stea mai mult timp cu ea...
Astăzi, în parc, un băieţel a râs de Ilinca şi i-a spus că e urâtă cu ochelari. Bleaga asta mică s-a pus pe plâns şi suspinat. Şi i l-a pârât lui Luca, de îndată ce s-au întâlnit. Luca s-a enervat şi i-a explicat că nu e cazul să se mai supere, copiii sunt răutăcioşi uneori...
Mi-s dragi când îi aud spunându-şi "mi-a fost dor de tine"... Şi sufăr pentru ei şi cresc şi eu o dată cu ei. Pentru că, de fapt, ei cresc... Şi mi-e greu,uneori, să-i văd crescând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu