Virusi. A virusa. La multi ani, tati!

Ne-am virusat. Prima oara pe sezonul asta. Ca si anul trecut, primul virus al sezonului s-a dovedit a fi unul la stomac. Luca a inceput primul, asa ii sta bine unui barbat in devenire. Ne-am trezit sambata dimineata cu: "ma doare stomacuuuuuul, am crampeeeeee, imi vine sa vomiiiit..." Shit am zis eu, here we go again... Taman sambata cand aveam si concurs si baschet si petrecere si musafiri... Asta este... Ia la mama ligheanul, basculeaza. Ia la mama Espumisanul, poate mai trec crampele. Ia la mama ceaiul de menta si du-te macar la concurs. S-a dus baietelul si apoi am intrerupt activitatile. A zacut juma de zi, a mai basculat o data la lighean si gata. Pe seara a inceput sa ceara de mancare, deci am zis ca a cam trecut furia virusului. Duminica a inceput si don'soara, pe seara cu "ma doareeee burtaaaaaa. Deci nu merg maine la scoala, da?" Ia la mama picaturi de burta si niste ceai si mergi tu frumusel la scoala, ca nu-i grava treaba. Intre noi fie vorba, am zis ca se vaita fiindca il auzise si pe Luca si fiindca nu prea avea chef de mers la scoala. De dimineata toate bune, am plecat care pe unde am avut treaba. La 4 si 10 azi dupa amiaza ma suna fiica mea, posesoarea unui telefon mobil fara butoane, ca au cazut o parte din ele :)) "Mamiiiiii, ma doare burtaaaaa." Hai cu mama, stai blanda, zic, sa ne linistim. stai cuminte in pat ca vin in 10 minute. Ce s-o mai deranjeze pe bona sa-i spuna ca o doare burta, biata femeie nu prea stie pe unde-s medicamentele, e noua colaborarea cu noi. Am ajuns acasa, am gasit o fetita amarata cu dureri adevarate de burta de data asta. Asa ca a zacut pana pe la 6, timp in care s-a imprietenit cu ligheanul si cu buda. Si gata. Acu se joaca bine merci, vorbeste fara incetare, dupa ce a mancat niste piept de pui la teflon cu paine prajita si branza. Speram ca maine dimineata putem merge la scoala, ca tare ma scoate din circuit un episod de-asta in care incerc sa gasesc solutii la vesnica intrebare: ""cu cine las eu copil bolnav acasa?" Asteptam noi victime ale virusului, in speta eu. Si poate prietena Alexandra, care a fost la noi in vizita asta seara. Si poate mama Alexandrei, you'll never know. Sau poate scapam toate :)) Desi anul trecut nici eu n-am ratat deschiderea sezonului cu virusi, tot cu unul la stomac... Ce pacat ca nu e tati acasa, ca el sigur n-ar fi ratat un asemenea virus :)) Sunt preferatii lui astia la stomac... Anyway, la multi ani tati pentru maine, de ziua ta am fi putut sa-ti oferim un virus :)) Nu-i nimic, mai pastram si pentru cand o sa vii acasa, copiii nostri sunt o sursa nesecata... O sa ne rezumam la a te suna cu noaptea in cap si la a-ti canta la multi ani la telefon :))