A mai trecut un an

A mai trecut un an, aproape, de cand n-am mai trecut pe aici. N-am mai trecut pe aici de lene, din lipsa de timp, de inspiratie si chef. Pacat, n-am consemnat lucruri importante din viata noastra... Sa incerc un rezumat ar fi greu... Suntem bine, mai mari, mai frumosi desigur, unii dintre noi mai slabi, muuult mai slabi decat anul trecut pe vremea asta, mai destepti si mai cuminti :)

Am reusit sa o mut pe Ilinca la aceeasi scoala cu Luca, ceea ce e minunat pentru mine si incomparabil mai bine pentru ea. E mult mai fericita, ii place mai mult si nu se mai vaita dimineata ca nu vrea la scoala decat daca e cazul sa faca front comun cu fratele ei. Luca s-a hotarat ca e prea mult pentru mine sa fac teme cu doi copii, asa ca a facut progrese mari, isi face temele singur, e responsabil, rar uita cate ceva legat de scoala. Lucreaza si suplimentar, citeste foarte mult si isi vede de ale lui fara sa ma solicite prea mult. Dar cand ma solicita, trebuie sa-mi scot cartile mele vechi si sa ma documentez. Acum studiez intens gramatica limbii romane. Plus ca, daca a vazut ca a mai aparut un copil in casa care scrie urat, s-a hotarat ca e cazul sa scrie frumos. In clasa a IV-a. Asadar, mai trag speranta ca si Ilinca o sa scrie frumos. :) Ilinca e responsabila. Nu uita teme decat foarte rar, se straduieste sa-si indrepte greselile si e muncitoare. Dar nu are rabdare si uneori nu are incredere in ea. I se pare ca nu intelege, intra in panica si plange. Sunt delicioase momentele cand facem lectii pentru ca plange. :) Nu intelege ce explica mami, una - doua incepe sa bazaie. O apuca nervii, nu mai intelege nimic, ma apuca nervii sa o vad scriind printre lacrimi si muci. O trimit sa se calmeze, ea incepe mai rau si printre lacrimi si suspine imi spune ca ea nu plange. Aham, poate am eu halucinatii. Cand ne aude certandu-ne, apare Luca. Sa o salveze pe sora lui din ghearele mele. Dialogul incepe tot timpul la fel: "Ilinca, pot sa-ti dau un pupic?" Ii da un pupic pe frunte. Pe mine ma umfla rasul si ma dau doi pasi in spate. "" Ilinca, ce nu intelegi? Lasa ca-ti explic eu, ai sa vezi ca e usor." Acum doua seri i-a explicat in trei minute care-i treaba cu imprumutatul unei zeci atunci cand faci scaderi. Sincer, aceleasi explicatii ii dadusem si eu. Doar ca am folosit alte cuvinte. Se pare ca ei vorbesc aceeasi limba, pentru ca Ilinca a inteles imediat. Si a mai lucrat si 20 de scaderi, bonus de la mami. Le-a executat fara greseala. Nu a fost prima oara cand Luca a facut-o sa inteleaga lucruri pe care eu nu am reusit sa i le explic pe intelesul ei. Deci exista solidaritate in familia Adamescu :)

Cu toate bazaielile si lacrimile si suspinele, Ilinca e totusi delicioasa. Dialog de saptamana asta:
- Ilinca, ce note ai luat azi?
- Nu stiu, am uitat.
Peste 3 minute:
- Ilinca, ce nota zici ca ai luat azi?
- Tu n-auzi ca nu stiu? Am uitat.
Peste alte 2 minute:
- Mami, zi repede ce nota ai luat azi.
- Bine, iti spun, daca insisti atat, am luat iar un B la dictare!!! :)
Oh, joy!

B-uri de la scriere se compenseaza cu FBurile de la citit. Pentru ca citeste. Ma bucur ca am doi copii carora le place sa citeasca. De fapt, in ultimul timp citim toti 3 foarte mult. Ne-am facut abonamente la biblioteca si vesnic gasesti pe cate unul in casa cu o carte in mana. Suntem o familie de intelectuali, clar. :) Sunt mandra de copilul meu cel mare care ar renunta oricand la un joc pe calculator sau la un desen animat pentru o carte interesanta. Doamne ajuta sa-l tina obiceiul asta! Probabil ca si Ilinca o sa fie la fel.

Oricum, sunt doi copii minunati, care ma fac sa fiu mandra ca sunt mama lor. Care se cearta si se impaca de multe ori intr-o zi. Care fac front comun cand e cazul. Care au grija unul de celalalt cand trebuie. Care inca mai vor sa doarma cu mama lor din cand in cand. Care ma pun la incercare zi de zi. Care ma determina sa invat cot la cot cu ei pentru ca vreau sa ii mai pot ajuta. Am scos de la naftalina cartile de germana, cartile de gramatica si cartile de engleza. Din pacate nu am cari de matematica. Dar acolo muncesc in echipa cu Luca. Nu credeam ca ma mai apuc vreodata sa recitesc "Gramatica limbii romane". Sau verbele neregulate ale limbii germane. :).

Deci, respiram. Si daca respiram, e bine. Ceea ce va dorim si voua. Sa aveti un an spornic si minunat!