Ileana și fotbalul. Episodul 13 (să sperăm că-i cu noroc, că joacă FC Buzău, adică Gloria Buzău)

 Am venit la stadion nerăbdătoare să-l îmbrățișez pe nea' Vasile. Ieri a fost ziua lui și m-am bucurat să-l aud la fel de vesel și la fel de tonic, așa cum era și în urmă cu 19 ani, când l-am cunoscut. Vasile Lazăr a debutat la 17 ani pe prima scenă a fotbalului românesc. Era în anul 1976, la prima confruntare a Sportului Studenţesc, în divizia A, cu feroviarii de la Rapid. Din 1982, timp de nouă ani a apărat poarta Gloriei Buzău, devenind un simbol al grupării din Crâng. Sunt mândră să spun că e prietenul meu

Când a împlinit 50 de ani i-am dăruit, în glumă, un baston, pe care îl păstrează și acum la loc de cinste. Sper să păstreze cu la fel de multă bucurie și cadoul de azi La mulți ani, Vasile! Să ne trăiești sănătos până la 100 de ani!

După cum ziceam, joacă FC Buzău cu CS Tunari (ăștia sunt ăia de pe al căror stadion – Arsenal Tunari se văd avioanele), Liga a II-a, etapa a II-a. V-am mai povestit despre stadionul ăsta în episodul 10, când FC Buzău a jucat un meci de pregătire cu CS Tunari, partidă care s-a terminat la egalitate.

Mai sunt 20 de minute și începe meciul. Lumea începe să se adune pe stadion, încet încet. Cred că primele pe stadion am ajuns eu și Casandra. Eu am șters praful de pe masa presei (cum mă știtți, o gospodină desăvârșită ), Casandra și-a pregătit coșurile cu semințe. Îmi place să trag cu urechea la ceea ce discută cei din jur despre joc, jucători, echipa adversă. Se analizează stilurile de joc, performanțele jucătorilor, se găsesc strategii de joc astfel încât ai noștri să ajungă în vreo cupă europeană or something

Nici n-a început bine meciul, că au și dat gol cei de la CS Tunari Marchează jucătorul cu nr. 7 de la CS Tunari, Mitrică. Rimează cu "fără frică" Nu-i nimic, mai avem măcar 90 de minute să le băgăm frica-n cap.

Minutul 17. Mingea zboară pe lângă poarta oaspeților Of.

Minutul 21. Iar zboară mingea. Peste poarta oaspeților, de data asta. Hai, că poate a treia oară e cu noroc și intră ÎN POARTĂ.

Minutul 25. Un șut cam anemic către poarta noastră a unui jucător advers. Portarul nostru e pe fază și prinde mingea, fără probleme. Arbitrul fluieră ceva (naiba știe ce, că nu înțeleg) și se produce rumoare în tribune.

Minutul 30 - minutul 32. Se produc niște îngrămădeli în careul oaspeților, aș zice că ai noștri fac presing asupra adversarilor. Se execută niște cornere, niște șuturi pe poartă, peste poartă, pe lângă poartă, numai în poartă NU.

Minutul 36. E faultat unul dintre ai noștri. Se tăvălește puțin. Tribunele strigă "dă-i galben!" Cred că arbitrul este sfătuit să acorde un cartonaș galben. Nu vrea Andrei zice că "arbitrajul este fără cuvinte". Nu înțeleg de ce, că spectatorii au cuvinte multe la adresa arbitrului

Minutul 40. Hai, că până la urmă a găsit arbitrul cartonașul ăla galben pentru un adversar.

Minutul 41. Aproape au dat gol ai noștri. Lumea se agită. Cică ai noștri domină teritorial terenul. La luptă, oștenii mei!

Minutul 45. Un arbitru de pe margine ridică o tabelă pe care scrie 3. Cred că sunt 3 minute de prelungiri. Că dacă erau 2 numere pe tabela aia (unul roșu și unul verde), se anunța o schimbare Mingea se încăpățânează să nu intre în poarta adversarilor. Până și eu m-am prins că joacă mai bine ai noștri Se fluieră finalul. Unii huiduie, unii aplaudă, alții dau cu basca de pământ. Ca la fotbal.

La pauză bag un ochi prin tribune. Toată lumea bună a Buzăului e aici. Including me Și gospodină, și modestă. Dacă devin și pricepută la fotbal, o să fiu perfectă

Minutul 49 - minutul 50 - minutul 51. Iar zburdă mingea peste poarta celorlalți. Să dea naiba dacă înțeleg eu cum de nu vrea să intre în poartă. Că de câteva minute se joacă meciul numai în careul advers, n-a depășit nimeni linia de la jumătatea terenului. În curând portarul de la FC Buzău se va duce să-și cumpere semințe de la Casandra, că nu se întâmplă nimic la poarta lui.

Minutul 53. În sfârșit!!! GOOL!!! Egalează FC Buzău. Marchează jucătorul cu nr. 22, Sergiu Pîrvulescu. Hai, că s-a spart ghinionul de-acum nimic nu ne mai poate opri. Le dăm cu terenul în cap

Minutul 60. Un jucător de la CS Tunari șutează peste poarta noastră. Dacă insista puțin, sigur ajungea mingea în parcare la Lidl. Sau măcar spărgea un geam de la primul bloc de lângă stadion.

Mintul 68. Singurul lucru notabil care se întâmplă pe teren este pauza de apă. Singurul lucru notabil care se întâmplă în tribună este că încep să mă plictisesc

Minutul 72. Am o dilemă: de ce spectatorii din tribună strigă "offside" înainte să fluiere arbitrul?

Minutul 76. GOOOL FC Buzău! Marchează Cristi Dumitru. Spectatorii sunt în picioare, jucătorii se îmbrățișează pe teren. În sfârșit preiau conducerea ai noștri, cu 2 la 1. Mi-a trecut plictiseala

Minutul 82. Șut zdravăn al lui Cristi Dumitru către poarta adversă. Puțin peste poartă, dar cred că i-a stat puțin inima în loc portarului de la CS Tunari. Urmează un fault în careul nostru, un jucător de la FC Buzău este pus la pământ, tribunele strigă "huo" la adresa arbitrului, însă acesta nu se lasă impresionat cu una, cu două, se preface că nu s-a întâmplat nimic

Minutul 87. Din când în când ma mai uit și pe transmisiunea live. Constat că la Buzău lumea e politicoasă. O domnișoară scrie "hai Tunari!" Un domn politicos îi răspunde "nu azi, drăguțo"

Minutul 90. Cred că-i cam gata și meciul ăsta. Episodul cu numărul 13 a fost cu noroc. Au câștigat ai noștri, cu 2 - 1

Vă pupă fata! Bessos di la Buzău! Vă mulțumesc că-mi citiți cronicile astea deosebite ale meciurilor pe care le puteți vedea la TV, pe stadion sau chiar în transmisiunile live de pe FB.

#IleanaSiFotbalul