Ileana și fotbalul. Episodul 9.

Am zis că e cazul să mă conving dacă știu a povesti și meciuri din alea adevărate, așa că am împrumutat o fustă de la fi-mea și-am venit pe stadionul ăla mare și frumos unde m-am pozat cu Ilie Dobre, de-am devenit celebră la mine în cartier

M-am gândit eu că la UEFA U21 s-ar putea să se joace fotbal d-ăla adevărat, cum am mai văzut pe la televizor. Și, câteodată, pe Arena Națională, când nu joacă România. Cred că nu m-am înșelat. Joacă Spania cu Ucraina, semifinală la UEFA U21. Am mai tras cu ochiul și la celelalte meciuri, niciodată mai mult de câteva minute, și de fiecare dată am avut impresia că ăstia joacă alt fotbal decât ăia de la Liga a II-a. Îndată ce am ajuns pe stadion m-am convins: ăștia au mingi magice sau au dat cu niște praf magic pe ele Că altfel nu-mi explic cum de nu zburdă razna pe teren și nu-s la fel de nărăvașe ca alea de la Liga a II-a.

Evident, am ratat și imnul, și primele 3 goluri. Că până am găsit loc de parcare, până am găsit intrarea la VIP (eu știu drumurile numai către masa presei și tribune ), până am băut o găleată de apă și-am identificat locurile, au trecut primele 30 de minute de joc. Până m-am lămurit cu cine țin, au fluierat ăștia la pauză.

Acuma, nu zic că țin cu Ucraina fiindcă au tricourile mai frumoase, zic că țin cu Ucraina fiindcă mi se pare extraordinar cum, în condițiile în care țara pe care o reprezintă duce de mai bine de un an un război nedrept, ei sunt totuși prezenți aici. La un campionat european de fotbal, alături de alte țări ai căror jucători trăiesc și se antrenează în condiții normale și decente.

Mă uit cuminte la meci și constat că la nivelul ăsta fiecare jucător știe ce are de făcut pe teren și nu doar că știe, dar și face. Ăștia nu se tăvălesc la fiecare trei minute, nu se vaită și nu se uită ca milogii la arbitru, doar doar o fluiera vreun fault sau vreun 11 metri.

Sunt înconjurată de copii mulți, curioși și cu simțul umorului. Unii tați, ăia mai răbdători, răspund cu calm la toate întrebările pruncilor. Ăia la care s-a terminat răbdarea, se mai fac că nu aud întrebările

Nush ce minut e, dar dă Spania gol. Frumos, cu un șut la firul ierbii, în colțul lung, cum ar zice Ilie Dobre

În continuare sunt uimită de cât de ascultătoare e mingea de pe teren și de faptul că ăștia nu se tăvălesc pe jos. Cred că le e teamă să nu strice gazonul

România s-a descurcat și ea cum a putut, n-a reușit să treacă de grupe, dar măcar a făcut un egal și a obținut un punct. Mi se suflă în cască faptul că cealaltă semifinală a fost câștigată de Anglia, care a bătut cu 3 - 0 pe Georgia, țara gazdă. Măcar ăia au ajuns în semifinală, spre deosebire de noi Și, de asemenea, mi se aduce la cunoștință că Spania a câștigat ultimele două ediții. Cred că se îndreaptă în aceeași direcție și ediția asta, că tocmai au marcat al patrulea gol asta seară. Frumos, n-am ce zice.

Copilul din spatele meu pune întrebări fără să respire. Tatăl a început să își piardă răbdarea de tot, îi răspunde răstit și enervat. Îl înțeleg. Îi propune fiului, cu speranță în glas, să plece acasă. Fiul întreabă, nedumerit, de ce. El a venit să vadă tot meciul. Și loviturile de la 11 metri, dacă se poate. Cred că are ghinion. Tocmai a dat Spania golul cu numărul 5.

În drumul spre ieșire, constat că din afara stadionului, meciul se vede altfel. Aflu că în minutul 80 se deschid porțile de evacuare Hai c-am plecat și azi cu o informație nouă de pe stadion, nu m-am dus degeaba. Mă mai duc. Că mă fac mai deșteaptă Vă pupă fata! Bessos de pe Ghencea

#IleanaSiFotbalul