ieri 33, azi 4

Discutiile zilei de ieri intre mine si Ilinca:

- mamiiiii, ce zi e azi?

- ziua mea, ilinca!

- atunci de ce imi faci mie petrecere de ziua ta?

- azi sunt mai multi copii disponibili, maine sunt ocupati si nu pot veni.

- deci azi e ziua mea sau e ziua ta, mami?

- e ziua mea, ilinca!

- o, pot sa te pup, mami? la multi ani, mami!!!! te iubesc! tzoc - tzoc,

Dupa juma de ora se intoarce:

- azi e ziua mea sau a ta, mami?

- a mea ilinca!

- la multi ani, mami, sa te pup! tzoc - tzoc

Asa a tinut-o ieri cam toata ziua.

La petrecere a fost frumos, desi la un moment dat urla ca nimeni nu o trateaza ca pe o regina. Cum vine aia regina fara servitori? :)) A suflat in lumanari, a avut coifuri si flasnete. Deci petrecere in toata regula.

Discutia de azi de dimineata:

- La multi ani, Ilinca!

- Azi e ziua mea, mami?

- Da, Ilinca, implinesti 4 ani.

- Facem petrecere de ziua mea mami??? Azi e ziua mea? Facem iar petrecere?

- Pai am facut ieri.

- Eu nu mai inteleg nimic, mami...

Acum 10 secunde:

- Mami, ne inviti si pe noi la petrecerea ta, mami???

Acum 5 secunde:

- Mami, pe cine serbam azi???

Vai si-amar de capul meu...

diferenta dintre o cana sparta si iubire

Ieri imi povestea tata cum mi-a spart Luca o cana. Cana mea de cafea de la tara. Eu imi iubesc canile de cafea. Si Luca stie asta. Asa ca dupa o vreme vine si isi cere scuze.

- Mami, ma ierti te rog pentru cana sparta? A fost o greseala.

- Te iert mami, sigur ca te iert. Doar n-om sta suparati din cauza unei cani.

Ilinca asculta la discutie si cugeta adanc:

- Mami, nu-i asa ca nu e importanta o cana sparta? Iubirea conteaza!!!

Calatori prin Bucuresti

Saptamana trecuta m-am trezit in concediu. Ce sa fac eu cu o saptamana de concediu in conditiile in care consortul muncea? Am hotarat brusc sa imi iau copiii si sa facem pe turistii in Bucuresti. Am plecat de miercuri plini de elan si voie buna. Am hotarat sa nu ii alerg prea mult, tinand cont si de caldurile toride care se anuntau. Am ales doua obiective de vizitat. Gradina botanica si muzeul satului. La Gradina botanica Ilinca s-a plictisit si a obosit repede. Luca a alergat si s-a bucurat de cascada cel mai mult. Evident,unor turisti seriosi ca noi nu puteau sa ne placa decat ratele-mancatoare-de-pufuleti la gradina botanica :) La muzeul satului a fost alta poveste. Le-a placut extrem de muuuuult. Au explorat toate casutele. Cu chiu cu vai i-am scos de acolo dupa vreo trei ore. Deja ne zapacise caldura. Amavut parte de o zi foarte putin aglomerata si am putut sa ne plimbam in voie... Musai sa ne mai intoarcem, poate intr-un sezon mai putin calduros. Ultimele 5 casutze le-am vazut mai mult din poarta, nu mai puteam de cald. Atelierele de creatie unde copiii pictau/desenau/etc nu au prezentat niciun interes.

Punctele de atractie au fost totusi altele: plimbarile cu metroul si tramvaiul pentru Luca. Si orchestra de la Universitate pentru Ilinca :) De unde am plecat sambata seara cu niste tavaleli pe jos si urlete de zile mari. Ea e o melomna ca tati, normal. E doar fata lui. Ii place muzica :)) Nu a apreciat lipsa mea de interes si nu a impresionat-o nici faptul ca era ora 10 jumate seara si noi umblam pe strazi. Evident ca in astea 5 zile am fost si cea mai buna si cea mai rea mama din lume. Buna pentru ca le-am facut toate mofturile. Rea pentru ca i-am trimis seara la culcare :)

In concluzie ne-am distrat. Mi-am reamintit de ce am ales sa plec din Bucuresti. Pentru ca e prea multa lume pentru mine. Pentru ca e prea mult praf. Pentru ca vara e mult prea cald. Pentru ca intr-un apartament cu doua aparate de aer conditionat si trei camere temperatura nu scade sub 28 de grade. Imi pare rau ca am plecat, imi vad prietenii prea rar. Pentru ca nu ma pot bucura suficient de mult de finutzii mei Stefan, Maria si Andreea. Si nici nu o sa ma pot bucura suficient de mult de finutzul Petru care e pe drum. Nu am reusit sa vedem pe toata lumea, dar o sa recuperam noi candva... Ne-am simtit bine, oricum si ne-am intors cu parere de rau acasa...

Am reusit sa-mi dau seama cat de prost ma descurc la volan fara Alex in dreapta mea. sunt cea mai varza soferitza ever. Pentru ca nu gaseam intrarea la gradina botanica :)

Am revenit la programul nostru de vara. Copiii la tata la tara, noi singuri acasa retraind vremurile de dinainte de ei... Acum asteptam scurtul nostru concediu la mare, la inceput de septembrie...