Adameștii și televizorul

Odată, demult, pe vremea când plopul făcea mere și răchita micșunele, pe vremea când obișnuiam noi să ne uităm la TV, era o reclamă cu ”noi seara nu mâncăm”. Habar n-am dacă mai e și acum. ☺ Cam așa și cu noi, Adameștii și televizorul. Noi nu ne uităm la TV. Ne sunt de ajuns Netflix-ul și HBO GO-ul. Știrile le culeg de ici de colo, pe principiul că dacă e ceva important, ajunge și la urechile mele. Ani la rând nu am putut să adorm fără televizor. Îmi distrăgea atenția de la gândurile razna din cap pe care le are orice om normal seara, înainte să adoarmă. Apoi îmi distrăgea atenția de la gândurile chinuitoare, care m-au invadat după ce am rămas părinte singur. Sincer, era un rău necesar pe care ajunsesem să îl urăsc. Totuși, nu reușeam să adorm fără el. 

Undeva prin noiembrie anul trecut, am făcut un declic și am zis gata cu adormitul cu televizorul aprins. Am prins o clipă când m-a cuprins un val de curaj și am profitat de ea. A fost greu câteva seri, apoi nu am mai avut nicio problemă. Treptat, am renunțat la a mă uita la televizor. Am mai avut câteva tentative de a urmări știrile pe timpul carantinei, în martie, dar m-au deprimat atât de tare, că am renunțat. Sigur, m-a ajutat și Telekomul, fiindcă treptat a scos din grilă și cele câteva posturi la care mă mai uitam. Deja sunt la faza în care nu pot să adorm și nici să dorm dacă televizorul este deschis.

Situația asta cu ignoratul total al televizorului a durat până săptămâna trecută când, după lupte seculare care au durat o lună și jumătate, am reușit să reziliez toate contractele cu Telekomul (lupta asta merită o postare separată, jur) și am trecut la alt provider, respectiv Digi. Și, de bucurie că avem multe posturi în grila TV, 2 zile nici nu am făcut altceva. ☺ E adevărat, că mi-a permis și timpul, în sensul că sunt țintuită în casă din cauză de carantină obligatorie, fiindcă am intrat în contact cu o persoană (bine, fie, mai multe) care au avut test pozitiv de COVID. Toată lumea bine, nu vă faceți griji.

În prima după amiază, eu și fiica mea stăteam în camere separate, fiecare în fața unui televizor, ne uitam la același post TV cu niște animale drăgălașe și comentam emisiunea. Dacă ne-ar fi auzit cineva, ar fi zis clar că astea au luat-o razna, că n-au văzut televizor în viața lor. ☺ În prima seară, în care nu mă puteam opri din butonat telecomanda, nu reușeam să adorm, îmi fâlfâiau ochii din cauza ecranului colorat. Totuși, surescitarea a durat fix 2 zile. Deja a început să se așeze iarăși praful pe ecranul televizorului din dormitorul meu. Știe cineva să spună de ce plătesc abonamentul? ☺

#ExistăViațăȘiFărăTV

14

Dragă Ilinca,

Fiecare zi de naștere trebuie să fie, cumva, memorabilă. An de an m-am străduit să fac ceva anume, să îți amintești cu drag și bucurie de ziua ta. Nu știu dacă am reușit de fiecare dată, dar știu sigur că m-am străduit de fiecare dată. Anul ăsta, cu numărul 14 la aniversări, sigur va fi unul de neuitat. De data asta mama ta a reușit să îți facă ziua memorabilă într-un mod extrem de simplu: NU ȚI-A LUAT CADOU!!! ☺#DecâtAtât

Anul ăsta, mama ta nu a mai apucat să îți cumpere cadou de ziua ta. Iar azi, când am conștientizat pe deplin acest aspect, a fost puțin prea târziu, țintuită fiind în casă, din cauză de carantină obligatorie. Întâi m-a cuprins panica. Mi-am imaginat dimineața zilei tale de naștere, în care eu NU AM CADOU!!! Am început să respir iute, pulsul a luat-o razna, inima bătea nebunește. Panică! Am respirat adânc de câteva ori și am început să mă liniștesc. De ziua ta cu numărul 14 comandăm împreună seturile alea de pensule pentru machiat, de la chinezi. Până la Crăciun sigur vine coletul. Poate am noroc și dorm chinezii pe ei și livrează coletul târziu, aproape de Crăciun. Cu 15 lei împușc doi iepuri deodată. ☺ #FacemEconomie 

Anul ăsta aș vrea, totuși, să îți mulțumesc fiindcă exiști în viața mea, fiindcă m-ai ales să îți fiu mamă în viața asta. Vreau să știi că sunt extrem de mândră de tine, de omul matur și responsabil în care te transformi zi de zi, care nu își pierde încă din candoarea copilului care ai fost până acum. Ești cea mai minunată fiică pe care o poate avea o mamă. Ai simțul umorului. Ești mereu cu zâmbetul pe buze. Ești mereu pusă pe șotii. Ești om mic și om mare în același timp. Ești empatică și înțelegătoare. Ești mofturoasă atât cât trebuie. Ești afurisită atât cât trebuie. Ești iute la mânie atât cât trebuie. Ești un amestec perfect, din de toate. Ești a mea! ☺ #TeIubesc

Cu drag,

mama

PS: iartă-mă că am umblat în folderele tale cu fotografii ☺