14

Dragă Ilinca,

Fiecare zi de naștere trebuie să fie, cumva, memorabilă. An de an m-am străduit să fac ceva anume, să îți amintești cu drag și bucurie de ziua ta. Nu știu dacă am reușit de fiecare dată, dar știu sigur că m-am străduit de fiecare dată. Anul ăsta, cu numărul 14 la aniversări, sigur va fi unul de neuitat. De data asta mama ta a reușit să îți facă ziua memorabilă într-un mod extrem de simplu: NU ȚI-A LUAT CADOU!!! ☺#DecâtAtât

Anul ăsta, mama ta nu a mai apucat să îți cumpere cadou de ziua ta. Iar azi, când am conștientizat pe deplin acest aspect, a fost puțin prea târziu, țintuită fiind în casă, din cauză de carantină obligatorie. Întâi m-a cuprins panica. Mi-am imaginat dimineața zilei tale de naștere, în care eu NU AM CADOU!!! Am început să respir iute, pulsul a luat-o razna, inima bătea nebunește. Panică! Am respirat adânc de câteva ori și am început să mă liniștesc. De ziua ta cu numărul 14 comandăm împreună seturile alea de pensule pentru machiat, de la chinezi. Până la Crăciun sigur vine coletul. Poate am noroc și dorm chinezii pe ei și livrează coletul târziu, aproape de Crăciun. Cu 15 lei împușc doi iepuri deodată. ☺ #FacemEconomie 

Anul ăsta aș vrea, totuși, să îți mulțumesc fiindcă exiști în viața mea, fiindcă m-ai ales să îți fiu mamă în viața asta. Vreau să știi că sunt extrem de mândră de tine, de omul matur și responsabil în care te transformi zi de zi, care nu își pierde încă din candoarea copilului care ai fost până acum. Ești cea mai minunată fiică pe care o poate avea o mamă. Ai simțul umorului. Ești mereu cu zâmbetul pe buze. Ești mereu pusă pe șotii. Ești om mic și om mare în același timp. Ești empatică și înțelegătoare. Ești mofturoasă atât cât trebuie. Ești afurisită atât cât trebuie. Ești iute la mânie atât cât trebuie. Ești un amestec perfect, din de toate. Ești a mea! ☺ #TeIubesc

Cu drag,

mama

PS: iartă-mă că am umblat în folderele tale cu fotografii ☺

Jurnal de tabără

Ziua 1
Cu greu s-a desprins de mine. Până la Bacău m-a sunat într-una. După Bacău s-a prins că a plecat de acasă şi că e de capul ei. Conversaţiile au fost scurte. Câte un raport şi-atât. Sms-uri de tipul:
"Cf?"
"Bn. Tu?"
"Bn"

Ziua 2
E mişto în tabără. Se fac chestii multe şi variate, e distracţie. Îi place în tabără, nu vrea acasă. Nu îi e dor de mine.

Ziua 3
Entuziasmul scade vertiginos. Telefoanele sunt dese. Vine seara. Încep văicărelile de genul "mi-e rău, mă doar capul, mă doare burta".
Creşte tensiunea.
"Dacă mă simt rău şi mâine o să vreau să plec acasă, ok?"
Încerc să îi explic că poate să vrea acasă, doar că o să vină tot sâmbătă, cu toată lumea, eu n-am de gând să zbor 400 de km doar să o aduc pe ea acasă. Ea e perseverentă:
"Ba nu, dacă îmi este rău, vin mâine"
"Cu ce vii?"
"Ăăăăăă..... Nu ştiu!"

Ziua 4
"Bună dimineaţa, iubita mea! Cum ai dormit? Cum Te simţi? Mă suni când te trezeşti?"
Ziua trece printre văicăreli şi bocete. O doare burta. Se simte rău.
Încerc orice variantă. Orice argument de-al meu e urmat de un contra-argument de-al ei. Vrea acasă pentru că eu sunt bună şi răbdătoare, pentru că eu o ascult. Nu, nu se poate uita la televizor, acolo sunt filme cu mame şi copiii şi ei i se face şi mai dor de mine. Nu, ea nu mai pleacă niciodată de acasă, nici măcar în cantonament, dacă o să o ia doamna antrenoare. Nu poate să iasă afară pentru că e muzica prea tare şi pe ea o deranjează.
Încerc nişte explicaţii de genul:
"A fost o experienţă care trebuia trăită. E alegerea ta dacă vrei să fii supărată sau să te bucuri de zilele astea"
"Înţeleg că nu ţi-e uşor, dar mai ai trei zile şi vii acasă"
Ziua se încheie cam aşa:
"Nu mai vreau în tabără în viaţa mea! Data viitoare să mă întrebaţi! E cel mai naşpa lucru. Dacă nu mă întrebaţi, eu nu mai merg, ok? Să nu mă suni!!!"

Ziua 4
Vorbim mult. Nu mai boceşte. Dar nu e nici fericită. E resemnată, Pe seară vorbim 27 de min la telefon. Povestim multe, îi spun că plecăm la mare. Ne facem planuri. Vorbim şi iar vorbim.
Schimbăm sms-uri:
"Mami, hai să mai vorbim!"
"Cu drag aş mai vorbi cu tine, dar trebuie să dorm şi eu. Vorbim mai mult mâine seară, bine?"
"Ok. Promite!"
"Promit! Pe cuvântul meu de mamă! Şi tu promite-mi că nu mai plângi şi nu mai vomiţi şi o să ai grijă de tine. Te iubesc!"
"Bine! La faza cu plânsul nu promit nimic! :)"

Ziua 5
Trece cu nişte diaree şi vomă şi medicamente. Nu mai plânge. Dar nu e nici vioaie. O să supravieţuiască.

Ziua 6
Începe să răsune un glăscior fericit în urechile mele. Mă sună de foooarte multe ori. Îmi povesteşte despre excursie. Despre plimbarea cu Mocăniţa. Despre muzeu. Despre ce cadouri a cumpărat pentru Luca. Şi pentru mine. Nu, nu vreau să aud despre al meu, vreau să fie o surpriză. La cină a mâcat o clătită. Şi ce dacă o s-o doară burta? Clătita a fost bună. E cu copiii afară. Nu mai stă singură în cameră. Oare începe să-i placă în tabără? Şi-a găsit toţi pantalonii scurţi pe care îi rătăcise. Mâine ne vedem!

Ziua 7 si ultima
Incepe cu un telefon la 7 jumate.
"Mami, ce faci?"
"Dormeam pana m-ai sunat tu"
La ora 9 deja vorbeam a treia oara. De pe la 12 am incetat sa mai numar telefoanele ei.
La 2 jumate suspina ca si-a pierdut un pantof. Hai ca mai pot. Mai e putin pana vine. Numar orele. Numar minutele. Cred ca si ea.
Ultimul telefon: am trecut de Ramnicu Sarat!
A venit. M-a strans in brate si i-au dat lacrimile. De dor. E mai mare. E mai frumoasa. Vorbeste la fel de mult. I-a fost pofta de parizer. Si de tableta. I-a placut in tabara. Se mai duce peste 2 ani.

Dragă Ilinca, (7)

În ultima scrisoare îţi scriam despre frică şi curaj, despre perseverenţă şi alegeri. Astăzi, aleg să-ţi scriu despre învingători. Pentru mine eşti o învingătoare. Pentru că în ultima perioadă ai ales să-ţi depăşeşti uşor - uşor limitele. Îmi vine în minte imaginea ta de la unul dintre cele trei meciuri de volei din weekendul trecut când mi-am dat brusc seama că poţi să te distrezi pe teren şi poţi zâmbi. Ai ales să laşi frica la o parte şi să te simţi bine. Ceea ce înseamnă că faci cu plăcere ceea ce faci. La ultimul meci ai putut chiar să îţi încurajezi colegele de echipă. Să le zâmbeşti. Să baţi palma cu ele şi să le strigi tare "Hai! Putem!" Asta e o atitudine de învingător. În viaţa asta poţi face lucrurile cu zâmbetul pe buze. E o alegere să le faci zâmbind. Sigur, le poţi face şi încruntată, dar e mai uşor să zâmbeşti. Ai reuşit tu anul ăsta să învingi şi tabla înmulţirii, deci poţi. Ai reuşit să te apuci serios de citit. Ai reuşit să lucrezi suplimentar la matematică. Ai reuşit să fii mai puţin dezordonată. Ai reuşit multe, deşi poate nu le conştientizezi pe toate. Reuşeşti să mă uimeşti uneori cu bunătatea şi empatia ta. Reuşeşti în fiecare zi să ne facem să zâmbim sau să râdem cu gura până la urechi. Reuseşti să ne înseninezi viaţa clipă de clipă. Într-un moment mai puţin bun din zi, îmi e suficient să mă gândesc la zâmbetul tău şăgalnic şi-mi revin într-o clipă. Sigur, reuşeşti, de asemenea, să mă scoţi din sărite când ţipi la mine sau la Luca. Sigur, de multe ori îmi vine să te cert pentru dezordinea din camera ta şi din ghiozdan. Sigur, îmi vine să-mi iau jucăriile şi să plec în lume ori de cîte ori te aud văitându-te din motive mai mult sau mai mai puţin întemeiate. Sigur, rămân fără vorbe ori de câte ori te aud că eşti o victimă a universului. Dar n-am să plec. Aleg să rămân aici, alături de tine. Pentru că mă faci fericită clipă de clipă. Pentru că mă faci să fiu mai răbdătoare decât credeam eu că sunt. Pentru că, alături de tine, inventivitatea mea atinge cote nebănuite. Pentru că, în tine, mă văd pe mine de multe ori. Şi pentru că îmi doresc să devii un adult încrezător, aleg să rămân aici şi să-ţi fac galerie zi de zi, clipă de clipă. Tocmai pentru că ştiu că poţi. Şi sunt convinsă că, împreună, o să te ajutăm să vezi mai întâi partea plină a paharului. Sau a bidonului cu apă, pe care azi l-ai văzut trei sferturi gol când te-am rugat să-mi spui cum îl vezi. Mult timp şi eu l-am vazut la fel. Dar azi, când l-am privit, am spus: "Ce bine că încă mai are apă în el, deci mai am ce să beau când o să-mi fie sete!" Pentru că eşti o învingătoare, sunt convinsă că şi tu o să-l vezi la fel peste ceva vreme.

Noi, coechipierii tăi, ceilalţi trei Adameşti, vom fi aici mereu să-ţi facem galerie, să te încurajăm, să te lăudăm, să-ţi suportăm fiţele matinale, să te certăm, să plângem alături de tine şi să ne bucurăm alături de tine. Pentru că asta face o echipă!

cu respect şi speranţă,
mama şi tata

Dragă Ilinca (5),

Astăzi m-ai sunat plângând, când ai ieşit de la şcoală. Din nou... Amândouă ştim că nu e prima oară. Şi nu va fi nici ultima. Aşa de tare m-am învăţat cu miolăielile şi vaietele şi supărările tale, că nu-mi mai sare inima din piept de la primul suspin pe care îl aud în telefon, încă înainte de a auzi un "Bună, mami". Să ştii, draga mamii, că nu mi-a fost deloc uşor să mă obişnuiesc cu plânsetele tale. La început sufeream cot la cot cu tine. Apoi a fost o vreme când mă enervam groaznic să te aud plângând. Mai apoi mă distram teribil, de-abia aşteptam să aud ce te mai supăra aşa de tare încât să boceşti cu lacrimi de crocodil. Acum nu-mi mai e nicicum să te aud suspinând la telefon. În zilele în care plângi când mă suni, să ştii că simt că o să mă suni plângând. Ascult curioasă şi liniştită care-i motivul lacrimilor. Şi încerc să-ţi combat calmă toate fricile şi temerile şi supărările, mai mult sau mai puţin îndreptăţite.

Dar astăzi, draga mea, astăzi ai reuşit să mă laşi puţin fără replică. Păi bine măi mami, dar chiar nu mă aşteptam să te aud plângând pentru că erai supărată pe tine, pentru că nu ai fost atentă şi ai greşit la concursul de la mate. Ilinca mamă, ai mai crescut puţin azi, să ştii. Să plângi de ciudă că n-ai fost atentă e o noutate, şi pentru mine, dar şi pentru tine. Lacrimile de azi m-au făcut să înţeleg că a început să-ţi pese. M-ai luat pe nepregătite. De-abia mă învăţasem cu gândul că nu prea îţi pasă de şcoală, de concursuri şi de note. Şi să ştii că n-a fost uşor deloc să mă resemnez. Şi tu, ce faci, iubita mea? Îmi dai peste cap universul şi echilibrul la care cu greu am ajuns! Dar stai liniştită, faptul că a început să-ţi pese nu poate decât să mă bucure. Nu-ţi face griji pentru mine, o să mă învăţ repede cu Ilinca mea cea nouă. Nu, nu o vreau pe cea veche şi nepăsătoare înapoi. Nu o aduce înapoi, asta nouă mi se pare mai mişto. Mai ales pentru că, pentru prima dată în viaţa asta a ta de şcolăriţă, ai reuşit sa obţii punctaj maxim la un concurs. Ştiu că te-ai concentrat şi mai ştiu că ai avut şi putin noroc. Dar norocul şi-l mai face omul şi cu mâna lui, să ştii. Ilinca cea veche s-ar fi panicat că nu ştie răspunsul la ultima întrebare şi ar fi lăsat întrebarea fără răspuns... Dar Ilinca asta nouă şi mişto şi-a zis că mai bine bifează răspunsul la nimereală. Şi uite c-a avut noroc.

Tare mi-e dragă Ilinca asta cea nouă care e curajoasă, care se enervează de ciudă, care pleacă de acasă trei weekenduri la rând, care are opinii pe care şi le susţine cu argumente bine punctate, care citeşte cu plăcere câte o carte din când în când, care îşi face temele fără să mai sară cinci exerciţii la rând. Şi totuşi, mi-e dragă şi Ilinca aia care s-a trezit dimineaţă miorlăindu-se că nu vrea la şcoală, la concurs, la Focşani la meciurile de volei. Le iubesc pe amândouă, dar parcă puţin mai mult pe asta mai nouă şi mai mişto.

Te pupă mama, Ilinca dragă! Să te distrezi weekendul ăsta cu colegele tale de la volei. Şi nu uita, n-ar fi rău deloc să-i faceţi doamnei o bucurie şi să câştigaţi şi voi un meci!

Cu drag,
mama

Dragă Ilinca (4),

Draga mamii, dragă, am scris în minte scrisoarea asta de atâtea ori în ultimile zile, încât nu știu dacă sunt în stare să pun în cuvinte tot ce aș vrea să-ți spun... Din septembrie încoace, de când te-ai hotărât să te apuci serios de treabă cu voleiul, ai devenit încet - încet alt copil. Ai trecut, fără să-ți dai seama, într-o altă etapă din viața ta. În care ești mai responsabilă, în care ești mai conștiincioasă, în care pui mai mult suflet în ceea ce faci. Realizez că ai înțeles ce înseamnă să muncești pentru un lucru, ce înseamnă să realizezi ceva prin forțele tale proprii, ce înseamnă disciplina, munca în echipă, seriozitatea și pasiunea de a face ceva. Am senzația că la momentul ăsta ți-ai găsit un scop pentru care să lupți.

Ieri, când te-am întrebat pe la prânz ce faci și mi-ai răspuns că de-abia aștepți să treacă timpul să mergi din nou la antrenament am rămas cumva fără cuvinte. Din copilul care mergea la antrenamente cu chiu cu vai anul trecut, mai mult de gura mea și a lui tati, te-ai transformat în copilul care de-abia așteaptă să meargă. Știu că săptămâna asta, cu două antrenamente pe zi, nu ți-a fost ușoară. Și, cunoscându-te, m-am gândit că o să fie prea mult pentru tine, m-am gândit că o să începi să te vaiți, să o să vrei să chiulești si că să-ți pierzi interesul. Dar tu mi-ai demonstrat cât de mult m-am înșelat. Nu te-ai văitat o clipă, nu te-ai smiorcăit, ba, din contră, de-abia ai așteptat să mergi la antrenamente. Am ascultat cu bucurie și cu respirația tăiată fiecare poveste despre fiecare antrenament, deși nu știu mare lucru despre volei și regulile lui. Învăț o dată cu tine reguli, informații despre pase, serviciu, puncte și seturi. Și le învăț cu bucurie și emoție și drag. Pentru că și tu pui bucurie și emoție și drag în ceea ce faci.

Ești fantastică, draga mea dragă, ești absolut grozavă și nu încetezi să mă uimești niciodată. Mâine, la primul tău meci, o să fiu alături de tine și o să-ți fac galerie până îmi pierd vocea. Și o să strig ”hai Ilincaaaaaaaa” până o să rămân fără aer. Și-o să trag adânc aer în piept și o să strig din nou și din nou. Și am să mă bucur dacă ai să câștigi, și am să mă întristez dacă ai să pierzi, o dată cu tine. Și am să fiu mândră de tine și dacă ai să câștigi și am să fiu mândră de tine și dacă ai să pierzi. Și-am să păstrez în minte ziua de mâine până la sfârșitul vieții. Ziua în care fiica mea va juca primul ei meci de volei. Ziua în care prietenii noștri lasă deoparte treaba lor și vin de departe să fie alături de tine și să strige împreună cu mine. Ziua în care tati al tău va fi mai mândru decât mine. Pentru că ziua de mâine i se datorează mai ales lui, care a insistat așa de mult să mergi să joci volei. Ziua în care fratele tău o să aibe la fel de multe emoții ca și tine și o să fie alături de tine. Pentru că suntem cu toții o echipă care mâine îți va face galerie.

Nu contează cum se vor termina meciurile tale de mâine. Contează că pui suflet în ceea ce faci, contează bucuria cu care vei juca și faptul că îți vom fi alături.

Cu drag și încredere,

mama

Dragă Ilinca, (3)

La mulţi ani de 1 Martie! :)) Ca şi tine, şi eu de-abia aştept să primesc mărţişorul pe care fratele tău nu l-a cumpărat încă pentru niciuna dintre noi! Norocul nostru că merge azi la film cu colegii şi lui şi lângă cinema e şi cortul plin cu mărţisoare pentru fete, aşa că s-ar putea să avem şanse reale să primim azi un mărţişor de la dragul nostru Luca. :)

Cred, însă, că tu ai primit aseară cel mai frumos mărţişor de la el. O scrisoare pe care ţi-a scris-o din inimă şi pe care sper să o păstrezi şi să o reciteşti din când în când.
 Deşi nu i-am cerut voie, am să o transcriu aici (sper să nu se supere):

"Draga mea Ilinca,
Eu te iubesc deoarece tu eşti sora mea, eşti parte din mine, mă încurajezi constant şi chiar dacă nu fac nişte dovezi în a-ţi adresa acest lucru, să ştii că şi eu te iubesc ca pe ochii din cap. Şi chiar dacă ai mici defecte, eu te voi iubi tot timpul.
Cu drag, Luca"

Brusc, mi-am dat seama că eu şi tati am făcut ceva bine în viaţa asta a noastră de părinţi. V-am făcut pe voi aşa cum sunteţi acum, cu suflete bune şi frumoase. Să vă dea Dumnezeu înţelepciunea să rămâneţi aşa unul cu celălalt.

În ultima mea scrisoare către tine te-am rugat să capeţi mai multă încredere în tine. Acum ştiu că ai reuşit. În ultima vreme te-ai maturizat, ai reuşi să înţelegi că poţi. E drept, ai avut un ajutor de nădejde, pe buna şi blânda Raluca. Din păcate eu nu am reuşit să te conving, dar ea a reuşit să te facă să înţelegi că eşti un copil minunat, un copil luminos, care a venit în familia asta cu un scop clar şi precis. Ai înţeles că Luca nu îţi este superior, ai înţeles că oamenii nu sunt proşti şi deştepţi, ci doar diferiţi. Ai înţeles că emoţiile sunt parte din tine şi că trebuie să le înlocuieşti pe cele distructive cu unele constructive. Începi să înţelegi că în orice tristeţe e şi o bucurie, că după orice eşec vine şi un succes. Ai înţeles de ce Luca te tachinează uneori, ai înţeles că o vorbă bună spusă cuiva aduce după sine mai multe vorbe bune. Ştii, Luca ţi-a scris scisoarea asta pentru că i-ai spus cuvintele alea frumoase: că ştii că mami şi tati îl iubesc şi că şi tu îl iubeşti şi că suntem cu toţii mândri de el... Tocmai din cauza acestor cuvinte frumoase pe care i le-ai spus ţi-a scris el scrisoarea asta...

Sunt mândră de tine şi de progresele făcute. Ai început să mergi la volei, aşa cum işi dorea tati, ai început să fii mai concentrată pe ceea ce ai de făcut pentru şcoală aşa cum îşi dorea mami, ai început să citeşti mai mult, ai început să socoteşti mai repede la matematică, ai început să îţi faci mare parte din teme singură, eşti mai organizată, eşti mai sigură pe tine, eşti mai încrezătoare în forţele proprii, te temi de mult mai puţine lucruri, ai început să mergi singură prin oraş, ai renunţat la ţipete atunci când comunici cu fratele tău. Ai reuşit să te desprinzi de mine şi ai rămas să dormi peste noapte la prietena ta Cătălina. Ai putut să patinezi în iarna asta, deşi erai destul de reticentă la a încerca lucruri noi. Aseara chiar mi-ai spus că de-abia aştepţi să mergi la concursuri la şcoală, deşi acum câteva luni îmi mărturiseai că le urăşti. Ai priceput că e important să participi, nu să câştigi. La cei 8 ani ai tăi, poate că tu nu simţi toate aceste progrese, dar eu le văd şi-s tare încântată.

Draga mamii dragă, ai venit în familia asta să ne aduci lumină şi echilibru, zâmbete şi bucurii. Cred că nu întâmplător ai ales să scrii zilele trecute despre culoarea galben ca fiind culoarea ta preferată. Mă uit pe curcubeul emoţiilor pe care l-ai desenat acum două săptămâni şi văd că pentru tine galbenul reprezintă bucurie. Pentru mine şi tati galbenul eşti tu, eşti bucurie şi lumină. Te iubim, te respectăm şi te preţuim!

Cu drag,
mama şi tata

Dragă Ilinca (2),

Tu ştii că, uneori, eşti o fricoasă mică, ca un iepuraş. Dar mai ştii ca, întotdeauna, te-am lăsat să faci lucrurile în ritmul tău, pentru că aşa obţinem cele mai bune rezultate şi aşa realizezi cât e de uşor să faci chestii de care, în gereral, te temi. Pe tine nu te motivează prea mult competiţia, nici măcar aia cu fratele tău, decât la mici prostioare zilnice care ne fac viaţa mai frumoasă şi mai palpitantă :)

Am promis că te laud public, pe blog, că ţi-ai făcut curaj şi ai pornit să înoţi singură - singurică, pe distanţe mai lungi. M-am bucurat tare mult când, în weekend, în timp ce înotam turele mele interminabile de bazin, m-am trezit cu tine fix în mijlocul bazinului. Tu, care nu te îndepărtai mai mult de 3 metri de margine. Eu ştiu că tu poţi să înoţi încă de anul trecut. De când vă jucaţi mereu în bazinul de adulţi, fără ajutorul colacului sau al aripioarelor. Te-am tot îndemnat să faci asta şi te-am tot încurajat. Dar nu ai vrut. Te tot uitat în spate şi când vedeai că te-ai îndepărtat de zona ta de siguranţă, intrai în panică şi începeai să înghiţi apă :) Dar de data asta ţi-ai făcut curaj şi ai început să înoţi voiniceşte alături de mine! Bravo, fetiţa mea curajoasă! Ai văzut că poţi? Poţi să faci multe lucruri, dar te încăpăţânezi să nu mă crezi. Te rog, ai mai mult încredere în tine! Ştiu că e uşor de zis, dar greu de făcut. Însă noi suntem aici să te susţinem şi să te încurajăm! Cu drag, mama.

Dragă Ilinca (1)

Astăzi am râs şi-am plâns, am avut emoţii şi m-am bucurat, am fost veselă şi-am suferit deopotrivă cu tine. M-am distrat la serbare, a fost frumoasă şi amuzantă. Şi fratele tău s-a amuzat teribil, deşi l-am văzut cum tresărea ori de câte ori aveai un rol de spus şi parcă uita să respire, de teamă să nu te încurci. Îi era teamă nu pentru că o să te faci de râs, ci pentru că ştia cât de mult ai fi suferit tu dacă te-ai fi încurcat. Dar, mai mult, pentru mine ziua asta a fost emoţionantă. Am avut emoţii mai mari decât tine, să ştii. Am stat cu ochii pe tine şi te-am vazut cât de emoţionată ai fost şi tare mi-a părut rău că nu am putut să iau doar eu emoţiile tale. N-ai putut să te bucuri îndeajuns de momentul asta pentru că erai prea emoţionată. Ai stat cu ochii la doamna toata serbarea de teamă să nu greşeşti. Mi-aş dori să treci peste teama asta a ta de a nu-i supăra pe ceilalţi si să trăieşti momentele astea din viaţă doar pentru tine, să te bucuri de ele şi să-şi aminteşti de ele cu plăcere.

Am plâns cu tine în faţa blocului când ai tras un plâns zdravăn, de uşurare, că s-a terminat şi ziua asta. Am avut inima strânsă când nu te mai chema doamna să-ţi dea şi ţie diploma. Ştiu, e doar o diplomă, dar pentru tine a însemnat mult. Mă uitam la tine cum rămăseseşi singurică într-un colţ şi asteptai, stingheră, cu buchetul de flori în mână, să te strige doamna şi pe tine. Eu ştiam că o să te strige, dar, sincer, nu eram prea convinsă că ai să primeşti şi tu o diplomă de excelenţă. Mă gândeam că ai să primeşti o diplomă de merit... Iart-o pe mama că n-a avut suficientă înrecedere în tine, promit să nu mai fac asta niciodată.

Ştiu că anul ăsta şcolar n-a fost deloc uşor pentru tine. Ştiu cât de greu ţi-a fost când ai schimbat şcoala şi colegii. Dar a fost un lucru bun până la urmă, pentru că ai găsit o doamnă învăţătoare minunată, un om deosebit după care ai să plângi la sfârşitul clasei a patra, aşa cum şi Luca plânge după domnul învăţător şi doamna învăţătoare. Ştiu cât de greu ţi-a fost să recuperezi lecţiile peste care ai sărit schimbând şcoala. Ştiu cât de mult te-ai luptat cu afurisita aia de matematică. Ştiu cât de greu ţi-a fost să încerci să scrii mai frumos şi mai îngrijit. Ştiu toate lucrurile astea şi-s mândră de tine că te-ai descurcat. Mama te roagă ca, pe viitor, să ai mai multă încredere în tine. Pentru că, uite, poţi. Ai fost printre cei câţiva copii care au primit cea mai strălucitoare diplomă. Asta înseamna că eşti bună. Şi că poţi. Poţi să faci orice vrei tu, şi ceva peste. Noi vom fi aici să te susţinem, să te încurajăm şi să te iubim.

Sper să ţin minte mereu momentul când am ieşit de la serbare şi fratele tău te-a îmbrăţişat în timp ce mergeaţi amândoi în faţa mea. Ştii că el nu e aşa de sentimental ca noi, fetele, dar te iubeşte mult. Deşi de cele mai multe ori te chinuie şi te sâcâie, el te iubeşte. Nu eu l-am trimis să te îmbrăţişeze şi să te felicite. A făcut-o el singur. Pentru că te iubeşte. Poate că nu îţi arată îndeajuns de multe ori asta, dar eu ştiu că e aşa pentru că gesturile mici, venite la momentul potrivit, exprimă totul şi n-au nevoie de prea multe cuvinte...

Ştii, când am vorbit cu tati astă seara şi i-am povestit despre ziua noastră de astăzi, i-am şi mulţumit. Pentru că e alături de noi mereu, chiar dacă nu e fizic lângă noi. Pentru că mi-a dăruit doi copii minunaţi ca voi. I-am povestit că am avut um moment din acela în care am conştientizat că am realizat ceva în viaţa asta. Voi, tu şi fratele tău, sunteţi realizarea noastră în viaţă. O astfel de realizare nu se obţine decât muncind în echipă. Cu îndârjire, cu dragoste, cu răbdare, cu pasiune, uneori cu supărări, cu lacrimi, de necaz sau de fericire. Pentru că eu şi tati suntem o echipă. Cea mai bună. Iar voi sunteţi rezultatul muncii noastre. Un rezultat frumos. Pentru care merită să facem orice în viaţa asta.

Cu drag,

Mami şi Tati