Imi doresc sa avem un an macar la fel de bun ca 2014, imi doresc sa ne adunam toti 4 la un loc, la un moment dat; imi doresc sa fim sanatosi, imi doresc doi copii fericiti, imi doresc oameni buni in jurul meu, imi doresc sa am prietenii aproape ca pana acum, imi doresc sa ma trezesc binedispusa in fieare dimineata, imi doresc puterea de a ma bucura macar o data in fiecare zi, imi doresc sa nu uit sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce ne da; imi doresc sa slabesc veo 10 kg, imi doresc sa ma las de fumat si imi mai doresc sa merg constant la sala; imi doresc sa imi tin promisiunile facute fata de copiii mei, imi doresc sa-i ajut pe ceilalti mai mult; imi doresc sa am mai mult timp pentru mine. Stiu ca daca imi doresc chestii, se vor indeplini.
Astazi, cand lumea se pregateste de petreceri, eu am ales sa ies la sanius. Si-am tras adanc aer in piept si m-am bucurat. Pentru tot ce am si pentru tot ce voi avea!
miercuri, 31 decembrie 2014
duminică, 28 decembrie 2014
Se stricase pisica
Aseară, după ce copiii şi tatăl lor au plecat la film, iar eu am rămas singură acasă să termin de citit o carte, am observat la un moment dat că mâţa noastră lipsea din peisaj, ceea ce nu-i stă deloc în fire. E prietenoasă şi dependentă de noi, musai trebuie scărpinată, mângâiată, băgată în seamă tot timpul. Aşa că am tot căutat-o prin casă. După o vreme, a scos capul de după canapea. Când am vrut să o iau în braţe, s-a ascuns speriată la loc. Şi uite aşa, timp de 2 ore, m-am chinuit să înţeleg ce avea mâţa noastră. Şi s-o îmblânzesc. Parca vedea fantome, se zburlea toată, se ascundea speriată după canapea şi nu îndrăznea sub nicio formă să iasă din sufragerie. Am plimbat-o în braţe prin casă, dar mieuna înfricoşată şi avea o coadă ca un pămătuf. Dădea semne clare că s-a speriat de ceva. Exact nu ştim ce a speriat-o, dar toată seara n-a fost în apele ei. Abia după ce s-au culcat copiii şi-a făcut curaj să se plimbe temătoare prin casă. N-am înţeles exact ce a păţit, aşa că întrebarea Ilincăi de dimineaţă mi s-a părut absolut firească "Mami, s-a reparat pisica?" :)))
După agilitatea cu care se cocoaţă în brad şi pe perdele, cred că s-a reparat...
PS: Pisica noastră e tot fără nume. Nu i-am găsit unul potrivit :)) O fi grav???
După agilitatea cu care se cocoaţă în brad şi pe perdele, cred că s-a reparat...
PS: Pisica noastră e tot fără nume. Nu i-am găsit unul potrivit :)) O fi grav???
vineri, 26 decembrie 2014
Fericirea mi-e uşoară
Mă gândeam astă seară ce uşor îmi e să fiu fericită. Şi să mă bucur de fiecare moment. Şi cum îmi doresc eu să-i învăţ şi pe copiii mei să facă asta. Viaţa e frumoasă, deşi zilnic ne ies în cale momente care ne pot strica bucuria de a trăi... Acum un timp nu reuşeam să gândesc aşa. Poate am mai crescut, poate m-am mai maturizat, poate timpul m-a ajutat să înţeleg care mi-s priorităţile în viaţă.
Am avut parte de zile minunate şi în sărbătorile astea de iarnă. Pentru că aşa am ales să îmi fie zilele. Am ales să mă bucur. Ieri m-am bucurat de familie şi prieteni. Am mâncat, am dormit, am ieşit afară la plimbare, m-am jucat leapşa, ne-am jucat pantomimă şi am râs cu lacrimi, cum n-am mai râs demult... Ieri am desfăcut cadouri, pe care le-am aşteptat cu drag. Mi-era dor să primesc în dar cărţi, aşa că le-am primit.Mi-era dor să simt mirosul ăla de carte nouă, mi-era dor să citesc cu drag şi plăcere. Mi-era dor să văd un morman de cadouri sub brad, mi-era dor să văd chipuri de copii care zâmbesc cu ochii, să aud chiote de bucurie şi mi-era dor să ofer bucurie. Mi-era dor să fac ceva dulce, mi-era dor să-l vad pe soţul meu priceput făcând un ceaun de sarmale şi-o friptură delicioasă. Mi-era dor să-l primesc pe tata în vizită, din păcate vine atât de rar acasă... După ce mama nu a mai fost mi-a spus o vorbă care şi azi îmi răsună în urechi: "de-acum asta nu mai e casa mea, e doar a voastră"... M-am întristat, dar i-am respectat decizia şi în timp am ajuns să-l înţeleg. Mi-era dor să am casa plină de Petru, Iubi şi Costi, mi-era dosr să vad castroane pline cu seminţe azvârlite peste tot, mi-era dor să adun şosete aruncate peste tot. V-am zis că pot să mă bucur de orice dacă vreau, nu? :))
Şi-mi mai era dor de ceva. Îmi era dor să stau. Degeaba. Şi să mă uit la filme proaste de Crăciun. Ieri mai că intrasem în panică pentru o clipă că n-am reuşit să stau. Doar că azi cumva lucrurile s-au aşezat. Musafirii au plecat, iar eu mi-am luat cartea, m-am retras în camera noastră şi am stat. Şi am citit. Şi am dormit. Şi iar am stat. Şi mai apoi am văzut jumătate de film. Sfârşitul l-am ratat pentru că am adormit. Şi când m-am trezit, începuse alt film cu Moş Crăciun. Şi în pauzele de publicitate am citit. Şi m-am bucurat. La fel de mult cum m-am bucurat ieri, m-am bucurat şi astăzi. Şi o să mă mai bucur şi mâine. Pentru că aşa vreau eu. Vă recomand şi vouă să vreţi să fiţi fericiţi. E chiar uşor.
Am avut parte de zile minunate şi în sărbătorile astea de iarnă. Pentru că aşa am ales să îmi fie zilele. Am ales să mă bucur. Ieri m-am bucurat de familie şi prieteni. Am mâncat, am dormit, am ieşit afară la plimbare, m-am jucat leapşa, ne-am jucat pantomimă şi am râs cu lacrimi, cum n-am mai râs demult... Ieri am desfăcut cadouri, pe care le-am aşteptat cu drag. Mi-era dor să primesc în dar cărţi, aşa că le-am primit.Mi-era dor să simt mirosul ăla de carte nouă, mi-era dor să citesc cu drag şi plăcere. Mi-era dor să văd un morman de cadouri sub brad, mi-era dor să văd chipuri de copii care zâmbesc cu ochii, să aud chiote de bucurie şi mi-era dor să ofer bucurie. Mi-era dor să fac ceva dulce, mi-era dor să-l vad pe soţul meu priceput făcând un ceaun de sarmale şi-o friptură delicioasă. Mi-era dor să-l primesc pe tata în vizită, din păcate vine atât de rar acasă... După ce mama nu a mai fost mi-a spus o vorbă care şi azi îmi răsună în urechi: "de-acum asta nu mai e casa mea, e doar a voastră"... M-am întristat, dar i-am respectat decizia şi în timp am ajuns să-l înţeleg. Mi-era dor să am casa plină de Petru, Iubi şi Costi, mi-era dosr să vad castroane pline cu seminţe azvârlite peste tot, mi-era dor să adun şosete aruncate peste tot. V-am zis că pot să mă bucur de orice dacă vreau, nu? :))
Şi-mi mai era dor de ceva. Îmi era dor să stau. Degeaba. Şi să mă uit la filme proaste de Crăciun. Ieri mai că intrasem în panică pentru o clipă că n-am reuşit să stau. Doar că azi cumva lucrurile s-au aşezat. Musafirii au plecat, iar eu mi-am luat cartea, m-am retras în camera noastră şi am stat. Şi am citit. Şi am dormit. Şi iar am stat. Şi mai apoi am văzut jumătate de film. Sfârşitul l-am ratat pentru că am adormit. Şi când m-am trezit, începuse alt film cu Moş Crăciun. Şi în pauzele de publicitate am citit. Şi m-am bucurat. La fel de mult cum m-am bucurat ieri, m-am bucurat şi astăzi. Şi o să mă mai bucur şi mâine. Pentru că aşa vreau eu. Vă recomand şi vouă să vreţi să fiţi fericiţi. E chiar uşor.
joi, 25 decembrie 2014
Rinocerul senzual
Rinocerul senzual este o specie noua, care a aparut brusc la noi in familie in timp ce 4 adulti si 3 copii se distrau jucand pantomima. Ilinca se straduia sa ghiceasca ce animal mima tati. Cum tati se unduia cam dubios, in timp ce noi radeam in hohote, dansa a presupus ca tati e un rinocer senzual :)))))
marți, 9 decembrie 2014
Ziua în care...
Astăzi a fost ziua în care:
... m-am furişat la Luca în cameră să-mi fur laptopul, să scriu rândurile astea aici (e clar, am un copil mare care pune stăpânire pe lucrurile mele, aşa cum făceam şi eu când eram copil)
... am primit o crăciuniţă frumoasă de la soţul meu, care nu-mi face prea des cadouri (şi tocmai de aceea a fost apreciat la adevărata lui valoare)
... Luca a luat 10 la prima teză din viaţa lui, la matematică (ceea ce îi dă multă încredere în forţele proprii, de care nu e mereu conştient)
... Ilinca s-a gândit că ar vrea ca din banii ei să ia un cadou mic, de Crăciun, pentru mami şi tati (aşa că am stabilit amândouă să o ajut eu să aleagă un cadou pentru tati şi să o ajute tati să aleagă un cadou pentru mine, în aşa fel încât să nu lipsească elementul surpriză. Demult s-a gândit ea la asta, dar cred că discuţia de la şcoală despre Crăciun şi spiritul Crăciunului a ajutat mult)
... nu m-am apropiat de aragaz (pentru că am umblat brambura cu Ilinca şi nu am ma avut timp să gătesc şi pentru că cel mai grozav soţ din lume a făcut asta)
... mă uit cu drag în jur şi mă bucur de cele omiecincisute de beculeţe care ne împodobesc casa (sunt o maniacă a Crăciunului, recunosc)
... Ilinca a înţeles că mami şi doamna învăţătoare sunt cumva la fel, pentru că dau aceleaşi explicaţii despre existenţa lui Moş Crăciun şi despre ce înseamnă, de fapt, Crăciunul :))
... ne-am adunat toţi 4 în jurul mesei şi am povestit ce-am făcut peste zi
... am dat pe puţin 40 de telefoane (sincer, cred că o să-mi mai crească o ureche)
Brusc am realizat că a fost o zi bună. Obositoare, dar grozavă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)