Mă gândeam astă seară ce uşor îmi e să fiu fericită. Şi să mă bucur de fiecare moment. Şi cum îmi doresc eu să-i învăţ şi pe copiii mei să facă asta. Viaţa e frumoasă, deşi zilnic ne ies în cale momente care ne pot strica bucuria de a trăi... Acum un timp nu reuşeam să gândesc aşa. Poate am mai crescut, poate m-am mai maturizat, poate timpul m-a ajutat să înţeleg care mi-s priorităţile în viaţă.
Am avut parte de zile minunate şi în sărbătorile astea de iarnă. Pentru că aşa am ales să îmi fie zilele. Am ales să mă bucur. Ieri m-am bucurat de familie şi prieteni. Am mâncat, am dormit, am ieşit afară la plimbare, m-am jucat leapşa, ne-am jucat pantomimă şi am râs cu lacrimi, cum n-am mai râs demult... Ieri am desfăcut cadouri, pe care le-am aşteptat cu drag. Mi-era dor să primesc în dar cărţi, aşa că le-am primit.Mi-era dor să simt mirosul ăla de carte nouă, mi-era dor să citesc cu drag şi plăcere. Mi-era dor să văd un morman de cadouri sub brad, mi-era dor să văd chipuri de copii care zâmbesc cu ochii, să aud chiote de bucurie şi mi-era dor să ofer bucurie. Mi-era dor să fac ceva dulce, mi-era dor să-l vad pe soţul meu priceput făcând un ceaun de sarmale şi-o friptură delicioasă. Mi-era dor să-l primesc pe tata în vizită, din păcate vine atât de rar acasă... După ce mama nu a mai fost mi-a spus o vorbă care şi azi îmi răsună în urechi: "de-acum asta nu mai e casa mea, e doar a voastră"... M-am întristat, dar i-am respectat decizia şi în timp am ajuns să-l înţeleg. Mi-era dor să am casa plină de Petru, Iubi şi Costi, mi-era dosr să vad castroane pline cu seminţe azvârlite peste tot, mi-era dor să adun şosete aruncate peste tot. V-am zis că pot să mă bucur de orice dacă vreau, nu? :))
Şi-mi mai era dor de ceva. Îmi era dor să stau. Degeaba. Şi să mă uit la filme proaste de Crăciun. Ieri mai că intrasem în panică pentru o clipă că n-am reuşit să stau. Doar că azi cumva lucrurile s-au aşezat. Musafirii au plecat, iar eu mi-am luat cartea, m-am retras în camera noastră şi am stat. Şi am citit. Şi am dormit. Şi iar am stat. Şi mai apoi am văzut jumătate de film. Sfârşitul l-am ratat pentru că am adormit. Şi când m-am trezit, începuse alt film cu Moş Crăciun. Şi în pauzele de publicitate am citit. Şi m-am bucurat. La fel de mult cum m-am bucurat ieri, m-am bucurat şi astăzi. Şi o să mă mai bucur şi mâine. Pentru că aşa vreau eu. Vă recomand şi vouă să vreţi să fiţi fericiţi. E chiar uşor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu