... m-am furişat la Luca în cameră să-mi fur laptopul, să scriu rândurile astea aici (e clar, am un copil mare care pune stăpânire pe lucrurile mele, aşa cum făceam şi eu când eram copil)
... am primit o crăciuniţă frumoasă de la soţul meu, care nu-mi face prea des cadouri (şi tocmai de aceea a fost apreciat la adevărata lui valoare)
... Luca a luat 10 la prima teză din viaţa lui, la matematică (ceea ce îi dă multă încredere în forţele proprii, de care nu e mereu conştient)
... Ilinca s-a gândit că ar vrea ca din banii ei să ia un cadou mic, de Crăciun, pentru mami şi tati (aşa că am stabilit amândouă să o ajut eu să aleagă un cadou pentru tati şi să o ajute tati să aleagă un cadou pentru mine, în aşa fel încât să nu lipsească elementul surpriză. Demult s-a gândit ea la asta, dar cred că discuţia de la şcoală despre Crăciun şi spiritul Crăciunului a ajutat mult)
... nu m-am apropiat de aragaz (pentru că am umblat brambura cu Ilinca şi nu am ma avut timp să gătesc şi pentru că cel mai grozav soţ din lume a făcut asta)
... mă uit cu drag în jur şi mă bucur de cele omiecincisute de beculeţe care ne împodobesc casa (sunt o maniacă a Crăciunului, recunosc)
... Ilinca a înţeles că mami şi doamna învăţătoare sunt cumva la fel, pentru că dau aceleaşi explicaţii despre existenţa lui Moş Crăciun şi despre ce înseamnă, de fapt, Crăciunul :))
... ne-am adunat toţi 4 în jurul mesei şi am povestit ce-am făcut peste zi
... am dat pe puţin 40 de telefoane (sincer, cred că o să-mi mai crească o ureche)
Brusc am realizat că a fost o zi bună. Obositoare, dar grozavă.
Cred ca a fost o zi perfecta cu o familie perfecta!
RăspundețiȘtergereAlina, nu suntem perfecţi, zău aşa, Suntem o familie normală, ne mai şi certăm, ne mai şi pupăm, mai plângem, mai râdem, important e să ne bucurăm de noi şi de viaţă. Asta încerc să-i învăţ şi pe copii, să se bucure şi să înveţe câte ceva din fiecare experienţă, fie ea bună sau rea...
RăspundețiȘtergere