sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Despre limite, curaj, lacrimi, bucurie si prietenie

A fost o zi plina. De emotii, de bucurii, de lectii pentru noi toti.  A fost o zi in care am invatat de la ea cat e de greu si de frumos in acelasi timp sa-ti depasesti limitele. Mi-am amintit de Ilinca mea de acum doi ani careia ii era teama sa mearga pana la magazinul de langa bloc. De Ilinca mea careia ii era teama sa duca gunoiul pentru ca e auzeau zgomote pe scara blocului. Care nu avea curaj sa incerce niciun lucru nou. Si am facut o comparatie cu Ilinca mea care astazi a jucat primele ei doua meciuri de volei. Pe care le-a pierdut, impreuna cu echipa ei. Cuvantul cheie este "impreuna". S-au incurajat unele pe altele. S-au bucurat impreuna. S-au sustinut una pe cealalta. Au curs si lacrimi, de emotie si de suparare. Am vrut sa ma reped pe teren, sa i le sterg. Dar a facut-o doamna antrenoare pentru mine, strangand-o in brate in locul meu. Am inteles ca e in siguranta cu dumneaei si ca e pe maini bune. As zice ca a fost o zi buna. Pentru ca prietenii nostri au ales sa isi lase treburile si viata deoparte si sa ne fie alaturi. Impreuna cu ei am putut sa le dam copiilor o lectie, pe viu, despre prietenie. Am strigat impreuna, am plaudat impreuna, ne-am intristat impreuna. Am laudat-o impreuna si i-am spus impreuna ca o iubim si ca suntem mandri de ea. A fost ziua in care fratele ei i-a explicat ca este la fel de mandru de ea cum a fost si de el cand s-a calificat la faza nationala a concursului de geografie. A fost o zi in care i-am multumit fiicei mele pentru ca ne-a ales sa-i fim parinti si pentru ca a venit in familia asta sa ne de-a lectii despre curaj, determinare si limite.

vineri, 6 noiembrie 2015

Dragă Ilinca (4),

Draga mamii, dragă, am scris în minte scrisoarea asta de atâtea ori în ultimile zile, încât nu știu dacă sunt în stare să pun în cuvinte tot ce aș vrea să-ți spun... Din septembrie încoace, de când te-ai hotărât să te apuci serios de treabă cu voleiul, ai devenit încet - încet alt copil. Ai trecut, fără să-ți dai seama, într-o altă etapă din viața ta. În care ești mai responsabilă, în care ești mai conștiincioasă, în care pui mai mult suflet în ceea ce faci. Realizez că ai înțeles ce înseamnă să muncești pentru un lucru, ce înseamnă să realizezi ceva prin forțele tale proprii, ce înseamnă disciplina, munca în echipă, seriozitatea și pasiunea de a face ceva. Am senzația că la momentul ăsta ți-ai găsit un scop pentru care să lupți.

Ieri, când te-am întrebat pe la prânz ce faci și mi-ai răspuns că de-abia aștepți să treacă timpul să mergi din nou la antrenament am rămas cumva fără cuvinte. Din copilul care mergea la antrenamente cu chiu cu vai anul trecut, mai mult de gura mea și a lui tati, te-ai transformat în copilul care de-abia așteaptă să meargă. Știu că săptămâna asta, cu două antrenamente pe zi, nu ți-a fost ușoară. Și, cunoscându-te, m-am gândit că o să fie prea mult pentru tine, m-am gândit că o să începi să te vaiți, să o să vrei să chiulești si că să-ți pierzi interesul. Dar tu mi-ai demonstrat cât de mult m-am înșelat. Nu te-ai văitat o clipă, nu te-ai smiorcăit, ba, din contră, de-abia ai așteptat să mergi la antrenamente. Am ascultat cu bucurie și cu respirația tăiată fiecare poveste despre fiecare antrenament, deși nu știu mare lucru despre volei și regulile lui. Învăț o dată cu tine reguli, informații despre pase, serviciu, puncte și seturi. Și le învăț cu bucurie și emoție și drag. Pentru că și tu pui bucurie și emoție și drag în ceea ce faci.

Ești fantastică, draga mea dragă, ești absolut grozavă și nu încetezi să mă uimești niciodată. Mâine, la primul tău meci, o să fiu alături de tine și o să-ți fac galerie până îmi pierd vocea. Și o să strig ”hai Ilincaaaaaaaa” până o să rămân fără aer. Și-o să trag adânc aer în piept și o să strig din nou și din nou. Și am să mă bucur dacă ai să câștigi, și am să mă întristez dacă ai să pierzi, o dată cu tine. Și am să fiu mândră de tine și dacă ai să câștigi și am să fiu mândră de tine și dacă ai să pierzi. Și-am să păstrez în minte ziua de mâine până la sfârșitul vieții. Ziua în care fiica mea va juca primul ei meci de volei. Ziua în care prietenii noștri lasă deoparte treaba lor și vin de departe să fie alături de tine și să strige împreună cu mine. Ziua în care tati al tău va fi mai mândru decât mine. Pentru că ziua de mâine i se datorează mai ales lui, care a insistat așa de mult să mergi să joci volei. Ziua în care fratele tău o să aibe la fel de multe emoții ca și tine și o să fie alături de tine. Pentru că suntem cu toții o echipă care mâine îți va face galerie.

Nu contează cum se vor termina meciurile tale de mâine. Contează că pui suflet în ceea ce faci, contează bucuria cu care vei juca și faptul că îți vom fi alături.

Cu drag și încredere,

mama