vineri, 26 noiembrie 2010
nu ne-am plictisit
nici saptamana asta... pentru ca eu si ilinca am fost extrem de ocupate. sa tusim, sa mucim, sa bem siropuri, sa facem aerosoli, sa tusim, sa tusim, sa tusim. Mai nou Ilinca s-a saturat sa tuseasca si sa mucoseasca, s-a gadit sa asezoneze starea asta "de bine" cu o durere de urechi care a inceput azi... Se mai termina??? Vreau sa ma plictisesc fara sa mai tusesc pana raman fara aer. Vreau sa dorm fara sa fac 20 de drumuri noaptea la baie din cauza de ceaiuri multe, care mai calmeaza tusea. Vreau sa dorm, da? Fara sa beau ketoful copiilor :)). Macar Luca si tati sunt ok, sper sa ramana asa.
duminică, 21 noiembrie 2010
sa nu ne plictisim
Sa nu ne plictitim niciodata,Dzeu ne-a dat-o pe Ilinca :))
In masina galagie multa. Mami nu prea mai avea rabdare. Luca propune sa ne jucam jocul "tacerii", cine tace pana ajungem. Ilinca e de acord si incepe sa turuie, evident: "la popaaa la poartaaaaa, e-o pisica moartaaa, cine-o rade si-o vorbi s-o manance cu marar si cu pastrama usturata" :))
Asta seara la culcare. Vine miorlaindu-se in bucatarie, dupa ce tati a ametit o poveste. Eu: Ilinca, vrei sa vin sa stau cu tine? Ea: "Nuuuu, am venit sa stau EU cu tine, nu vezi?"
Intr-o seara a devenit brusc un catel. Statea sub masa din sufragerie si ne lingea pe picioare. M-am tot rugat de ea sa iasa de acolo, ea nu dorea. Asa ca am pus masa, n-am mai negociat nimic cu ea. Ea tot acolo. Io tot ziceam: "iesi de acolo ca darami masa". A iesit intr-un final. Cu fata de masa pe cap, a daramat tot ce era pe masa. Noroc ca nu umplusem farfuriile...
In masina galagie multa. Mami nu prea mai avea rabdare. Luca propune sa ne jucam jocul "tacerii", cine tace pana ajungem. Ilinca e de acord si incepe sa turuie, evident: "la popaaa la poartaaaaa, e-o pisica moartaaa, cine-o rade si-o vorbi s-o manance cu marar si cu pastrama usturata" :))
Asta seara la culcare. Vine miorlaindu-se in bucatarie, dupa ce tati a ametit o poveste. Eu: Ilinca, vrei sa vin sa stau cu tine? Ea: "Nuuuu, am venit sa stau EU cu tine, nu vezi?"
Intr-o seara a devenit brusc un catel. Statea sub masa din sufragerie si ne lingea pe picioare. M-am tot rugat de ea sa iasa de acolo, ea nu dorea. Asa ca am pus masa, n-am mai negociat nimic cu ea. Ea tot acolo. Io tot ziceam: "iesi de acolo ca darami masa". A iesit intr-un final. Cu fata de masa pe cap, a daramat tot ce era pe masa. Noroc ca nu umplusem farfuriile...
vineri, 19 noiembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
promovare
Nu, niciunul dintre noi nu a avut norocul asta. Doar Pufosu, batranul caine din ograda lui tata. Ieri la tara, pe o vreme primavaratica de-a dreptul, eu trebaluiam prin casa si Ilinca se juca in curte. Am vazut cu coada ochiului ca iar rupe crizantemele din gradina. Am lasat-o in pace, nu o mai cearta bunicul pentru asta. cateva clipe mai tarziu o aud.
- Acum te rog sa nu te mai misti, o sa te fac zana toamna. Am tras cu ochiul. Siam vazut cum bietul Pufosu statea in patru labe, cu o fatza de caine oropsit, in timp ce Ilinca il presara cu petale de crizanteme din varful botului pana in varful cozii. Cireasa de pe tort a fot crizantema infipta in blana de pe coada. Si-a scuturat mainile multumita de treaba pe care o facuse. Si cainile s-a scuturat, provocand suspine ilincesti. :)) Cateva minute mai tarziu, i-a furat Ilincai sandwichul din mana in timp ce ea gesticula in fata lui provocator de apoape cu felia de paine. Sigur a considerat ca i se cuvine, doar zana toamna merita si ea recompense pentru rabdare. :)) Deci Pufosul nu mai e un caine. A fost promovat la rangul de zana. :))
marți, 9 noiembrie 2010
Ce-am mai facut
N-am mai scris pe blog, asa e clar si se vede cu ochiul liber. Nush de ce nu mai am chemare sa scriu nimik, dar citind inapoi imi dau seama ca uit repede lucruri si ca ar fi bine totusi sa mai scriu cate ceva.
O sa incep cu dimineata asta cand, uitandu-se in pliantul cu jucarii de la Carrefour, Ilinca a cugetat din adancul gandirii ei:
- Mami si tati, sa stiti ca m-am hotarat. Nu va mai cer voua sa-mi cumparati papusa ciciobello ca sa nu mai cheltui banii vostri.
Mami si tati cu gurile cascate, asteptand continuarea.
- O sa il rog pe moshu' sa mi-o aduca.
Mami si tati nu stiu daca sa rada sau sa planga. Au decis ca e mai bine sa rada :)) Ca atare, au inceput ziua minunat.
Luca merge la scoala. Despre care n-am scris absolut nimic. Dar ii place. A avut emotii la inceput de an scolar, dar i-a placut si ii place in continuare. Asa cum am intuit, se pliaza foarte bine pe sistemul step by step si sistemul pe el :)), asa ca merge cu placere la scoala, nu vine foarte obosit acasa, s-a atasat foarte mult de domnisoara si de domnul si de colegii lui. A intrat intr-o oarecare rutina in care se simte confortabil. De luni pana joi sta 8 ore, scriu si socotesc in fiecare zi, vinerea sta doar 4 ore si se relaxeaza spunand povesti si desenand.
Zilele mele trec una dupa alta, intr-un ritm rapid si monoton. Nu-mi mai ajunge timpul, dar cred ca asta se intampla tuturor familiilor care au si joburi si copii. Pana ii iau de la scoala/gradi, pana ii tin la joaca, pana gatesc de seara, pana le dau sa pape, ii spal, mai facem lectii, citim povesti, e gata 9 si dorm si eu aproape o data cu ei. :)
Acum 2 weekenduri mi-am vazut viitorul finutz, e atat de dulce incat nu m-am putut dezlipi de el. Dupa weekendul de Bucuresti am mai patit una nepatita in care am suferit cu totii, inclusiv tata, de o enterocolita sau vreun rotavirus sau ce-o fi fost el, ca tare greu am scapat, mai ales tata, Luca si Alexandru. Insa Luca a decis ca e cazul sa termine ieri cu regimul alimentar si, desi il instruisem extrem de tare sa nu manance nimic altceva la scoala de cat ce i-am pus eu in geanta, desi avea in sufertas la masa de pranzs morcovi si piept de pui, n-a rezistat tentatiei de a-i serba si el pe cei 4 sarbatoriti de ieri, asa ca regimul lui s-a incheiat glorios cu tort, bomboane de ciocolata si suc. Nu a mai avut crampe, care l-au terminat de altfel saptamana trecuta, asa ca am zis pa regimului si am revenit la mancare mai omeneasca.
Si gata, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asaaaaaa........
Abonați-vă la:
Postări (Atom)