Acum ceva vreme, mi-a venit o întrebare în gând : dacă ar trebui să aleg un cuvânt care sa descrie ce reprezintă copiii mei pentru mine, care ar fi cele două cuvinte? M-am gândit de multe ori la întrebarea asta. Uneori mi-era ciudă că nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte... Lăsam întrebarea deoparte, fără răspuns... Ieri, brusc, mi-au venit în minte cele două cuvinte. Ilinca e lumina din viața mea. Luca e liniștea din viața mea. Atât de simplu era... Liniștea. Lumina. Copiii mei.
Fără legătură cu cele de mai sus, ieri, la yoga, am discutat despre recunoștință. Despre cum uităm noi, prinși în vârtejul zilelor, sa fim recunoscători și să mulțumim. Ieri am fost recunoscătoare pentru prietenii mei, pentru toți. Azi am fost recunoscătoare pentru cele 5 minute petrecute în mașină, cu muzica la volum mare, în care am putut sa cânt tare, tare de tot, fără să mi se spună că e cazul să mă opresc. Gluma preferată a lui Alexandru era: "oprește-te din cântat, ca o să ucizi toti pinguinii" :)))
Voi pentru ce ati fost recunoscători azi?