vineri, 30 octombrie 2009

buimăceală

Când am conştientizat că mă trezesc, mi-am zis în gând, cu bucurie: azi e sâmbătă, ce bine, mă întorc pe partea cealaltă şi mă culc la loc. Ceea ce am şi făcut. Doar că după câteva minute a sunat ceasul. Şi uite aşa mi se învârteau gândurile în cap: azi e sâmbătă? De ce sună ceasul? O fi dimineaţă? O fi seară? Ce trebuie să fac eu acum? Mă duc la serviciu? Mă culc la loc? Bleah, mă duc la serviciu...
Azi sunt buimacă. Nu, nu vreau să mă dezmeticesc, vreau să treacă ziua mai repede, să vină uichendul, să mă bucur de copii, de familie şi de prieteni...
Coffee, anyone?

miercuri, 28 octombrie 2009

La mulţi ani!

La mulţi ani doamna Capreleirinucăi!
Să fii sănătoasă şi la pungă groasă şi să ai parte doar de bucurii în viaţa asta!
Te pupăm şi te îmbrţişăm cu drag. Şi te sunam mai pe seară :))

marți, 27 octombrie 2009

FOTOLEAPSA

Nu pot sa ma rezum la cate o poza doar. Incerc sa aleg cate trei. Si-asa sunt cam zgarcita cu pozele pe blog :))

De suflet:

Ilinca e cea mai mica, pe Luca il recunoasteti sigur. Poza din 07-07-2007
Photobucket

Asta nu mai stiu de cand e :))
Photobucket

Una din preferatele mele cu Luca.
Photobucket

Si alea funny
Photobucket

Photobucket

Photobucket

O dau si eu mai departe la Cami, la monica , la andra si la bebe

Congrats, Costelu'!

Avem un nou şofer în familie. Îl felicităm şi-l pupăm apăsat pentru reuşită.
Îi doresc să n-aibă parte de evenimente nefericite niciodată.
Îi doresc să fie atent la drum, nu la don'şoare pe stradă.
Îi doresc un copilot care să nu-l cicălească.
Îi doresc să se relaxeze când conduce.

PS: de fiecare dată când sună careva la interfon, în ultima spătămână cel puţin, sunt întrebată dacă au venit iubi şi costelu'. So, e cazul să luaţi atitudine. :))

vineri, 23 octombrie 2009

cercei

- prima pereche a fost primita de ilinca, de la bunica gabi, cu putin inainte de a se naste; au ramas mici, normal.
- a doua pereche primita de la mama mea, la un an, s-a desperecheat in iarna trecuta; i-am jelit o vreme, mai ales ca aveau valoare sentimentala;
- a treia pereche primita la 3 ani de la mami si de la tati se cam desfaceau; ca sa nu riscam sa ii pierdem, i-am dat jos, i-am pus bine;
- azi am cumparat perechea no. 4; frumusei, cu tortita; la bijuterie, am rugat bijutierul sa ii stranga bine, sa nu-i pierdem. lucratura bijutierului a tinut fix 2 spre 3 ore; i-a smuls din urechi pur si simplu, tortitza curbata a devenit dreapta.
- s-a lins pe bot o vreme de cercei. punct.

PS: eu am primit a doua pereche de cercei in viata mea pe la 16 ani cred. acu am doua mari si late. e drept ca nu pot niciuna :))
ilinca a purtat 4 perechi in 3 ani. o fi drept?

marți, 20 octombrie 2009

prima oară şi întâia dată

Ieri Ilinca a primit prima floricică în piept, ca recompensă la grădi.
- Ilinca, de ce ai primit premiu astăzi?
- Pentru că am răspuns MULT şi corect.
- Cine a mai fost premiat?
- Nimeni...

PS: vă rog să obsevaţi cuvântul ăla subliniat de sus. O caracterizează perfect în ceea ce priveşte vorbitul :)

Şi tot la categoria "prima oară şi întâia dată", aseară la culcare mi-a povestit despre mulţi băieţi din clasă. Despre David, Fabian, Ianis (care doarme în pătuţul de lângă ea şi pe care îl supără mereu David ăla rău, cel mai rău băiat din clasă), Alexandru Gătej. Aşa începe treaba asta cu băieţii?

luni, 19 octombrie 2009

carbohidraţi

Ieri, la masă, Ilinca încerca să mănânce cartofi cu pâine. Eu încerc să-i explic că nu e prea bine să le mănânce deodată. Începe Luca:
- De ce mami nu e bine să le mâncăm împreună?
- Pentru că fac parte din aceeaşi grupă de alimente. Carbohidraţi. E ca şi cum ai mânca lapte cu iaurt. Înţelegi?
- Cum ai zis că se numesc? carboTIgraţi?

vineri, 16 octombrie 2009

Laude

Eu nu stiu să primesc complimente. Şi nici nu stiu cum să reacţionez când primesc laude. Mai ales laude la adresa copiilor. Joi m-am dus să-i iau de la grădi. Întâi pe Luca. La clasa lui merg mai întâi. Oricum doamnele lui nu sunt prea comunicative, aşa că termin mai repede.
Nici n-am intrat bine pe uşă, că m-a şi luat doamna în primire.
- Doamna Adamescu, ştiţi ce ne-a spus Luca astăzi că vrea să se facă când o să fie mare?
- Paleontolog?
- Da, doamnă, aşa a spus. Cum de ştie el atâtea despre asta? E un copil tare deştept. Astăzi a adus cu el enciclopedia despre animale şi am observat că le ştie aproape pe toate. Şi ştie atâtea despre dinozauri...
- Aşa e, îi plac mult. Citim mult despre dinozauri. Citim mult în general. Nu foarte multe poveşti. Multe enciclopedii. Astea îi plac.
- E un copil tare bun. E foarte echilibrat, foarte tipicar, foarte deştept. Ne putem baza pe el. Nu ne face niciodată probleme. Nu se înfige aproape niciodată să răspundă, nu prea ridică mâna, dar ştie mereu răspunsul.
Pauză din partea mea... Am bâlbâit un mulţumesc şi am plecat.

Mergem şi după Ilinca. Întreb ce a făcut tânăra domnişoara.
- Doamna, e tare isteaţă. Are un vocabular foarte bogat şi vorbeşte tare corect. Şi are o memorie bună. Ţine minte expresiile pe care le folosim când povestim. Am încercat azi să o încurc puţin şi am plimbat-o prin toată povestea. Şi nu am putut să o zăpăcesc. Mi-a răspuns corect la toate întrebările. Puţini copii la vârsta ei vorbesc aşa de frumos.
Eu la fel. Am mulţumit şi am plecat. Plutind am plecat, recunosc. :))
M-am bucurat tare mult ca mi i-au laudat asa de frumos. Sunt mandra de ei. Sunt mandra ca orice mama. Sunt copii buni. Dar ma simt asa aiurea cand mi-i lauda asa, pe banda rulanta, de parca ar incerca sa mi-i vanda :)

Si o pilda de la Ilinca cea desteapta :))
In drum spre gradi, dialog intre mine si ea:
Ea, smiorcaind: mami, io nu vreau la graaaaadiiiii!!! Mie nu-mi place la gradi. Nu ma duc la gradi.
Eu: da unde vrei sa te duci mama draga?
Ea, plina de speranta: la facultateeee!!!!
:))

premii!!!

Le-am primit cu mare drag si cu uimire ca v-ati gandit la mine ca as merita vreun premiu :))
Ana-Maria, Dana, Mihaela, multumesc din suflet pentru premii? Am facut ceva anume sa le merit? :))
Va pup cu drag!

ps: scuze daca am omis pe cineva, nu am facut asta cu intentie.

35

La mulţi ani, tati adamescu!!!

miercuri, 14 octombrie 2009

nimic

nu facem nimic interesant, nu ne place vremea asta, nu avem chef sau idei pentru blog, nu vrem la grădi, nu dorim absolut nimic.

vineri, 9 octombrie 2009

veste

Stimaţi cititori, dragi prieteni şi oameni de bine care mai aterizaţi pe aici, intenţionat sau din greşeală: familia adamescu are un anunţ de făcut!!!!
Domnişoara Ilinca Ioana Adamescu, în vârstă de 3 ani o lună şi 9 zile , NU A MAI PLÂNS azi de dimineaţă când a fost lăsată de către distinsa ei mamă, la grădi. Nu se ştie cât va ţine minunea. Cred că, de fapt, don-şoara a fost luată prin suprindere pentru că la ea în clasă se desfăşurau nişte activităţi ieşite din rutina zilnică. Adică pătuţurile nu erau strânse, ca de obicei, o doamnă le schimba lenjeria şi cred că Ilinca mea s-a gândit că o să o lase careva să doarmă, în loc să facă activităţi felurile şi aducătoare de noi informaţii. Pentru fiica mea cea mică, blondă şi proaspăt tunsă, un somn bun e întotdeauna mai important decât o activitate inteligentă la grădi.
Vă mulţumim că aţi avut răbdare să citiţi un asemenea anunţ, atât de important pentru familia noastră!
Vă dorim un weekend plăcut!

joi, 8 octombrie 2009

girls and boys

nu, nu-mi vine a scrie despree treaba aia cu "the birds and the bees" :)). nu inca.
ci despre raportul de forte in familia adamescu. sau cam asa ceva.
so, azi am spart randurile si ne-am regrupat. adica fetele au fost la coafor si baieii sunt la un meci de handbal. frumos, nu? nu credeam ca mai apuc vremuri de-astea. :))
Ilinca si Ileana arata ca niste dive, clar. Proaspat venite de la coafor. Luca si Alexandru sunt fericiti. ca fac chestii barbatesti impreuna. Toata lumea e fericita in familia adamescu.

miercuri, 7 octombrie 2009

unde e butonuuuuul?????

măi oameni buni, cât poate vorbi un copil????? are buton de oprire???
Ilinca vorbeste fara oprire, deci subliniez FARA OPRIRE, de vreo trei sferturi de ora. canta la snurul de la aspirator. face plecaciuni si multumeste audientei. audienta trebuie sa o aplaude musai. cand se termina spectacolul, cablul de la aspirator se transforma brusc intr-un furtun cu care uda florile. cand abandoneaza furtunul, se plimba cu o cutie goala de carton in care are un tricou, cadoul pentru noi. noi trebuie musai sa multumim si sa probam tricoul. ne iarta pe noi, il ia in primire pe luk. in timpul asta bietul de el sta cuminte si se joaca in dormitor. deci il prinde, il trage de nadragi si-l lasa in fundul gol. apoi striga in gura mare dupa el "esti cu fundul despachetat, lucaaaaa!!!!!"
acum luca a devenit calul ei. il calareste fara mila. el e fericit ca poate sa mearga in patru labe si nu-l mai cearta nimeni. v-am spus ca asta e mersul lui preferat? a fost patruped in alta viata, clar. :))
acum aspira. e harnica. nu lenesa ca mama ei care pierde timpul pe net.
fratilor, unde e butonul de oprit copilu? :))
daca stie cineva, va rog, fie-va mila de o mama obosita.

luni, 5 octombrie 2009

aprecieri

Vineri seara, în drum spre casă de la petrecerea lui Luca, în faţa blocului, parchez cam aiurea. Alexandru îmi face, în glumă, observaţie. Eu o iau ca atare şi zâmbesc. Ilinca stă ce stă pe gânduri şi-mi zice: "Şofer de sâmbătă ce eşti, mami!" :))

Mulţumesc, Ilinca!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

„Ce faci, bunică? Felicitări!”
Aşa a început o conversaţie telefonică acum 6 ani şi 14 ore. Când Alexandru a sunat-o pe mama să-i spună că e bunică. Pentru prima oară în viaţa ei.

La momentul ăsta m-am gândit când m-am trezit azi de dimineaţă... Şi de când m-am trezit nu-mi pot opri lacrimile, carecurg siroaie pe obraz, care nu se mai oresc. Si nici macar nu vreau sa le opresc. Ma las prada tristetii si amaraciunii... Nu ma intreb de ce. Nu m-am intrebat niciodata intr-un an si 8 luni. Asa a vrut Dumnezeu. Nu vreau si nu pot sa ma suprar pe Dumnezeu. Planurile lui nu au fost aceleasi cu ale mele…

“Mami, mie mi-e dor de nana”, mi-a spus Luca acum o vreme. “O mai visez cateodata noaptea…” “Si mie mi-e dor de nana, Luca. E mama mea, sigur ca mi-e dor de ea. Si eu sunt cateodata trista. E normal mami. Ma bucur ca-ti aduci aminte de ea. Imi doresc sa nu o uiti niciodata. Te-a iubit foarte foarte mult. Si te iubeste si acum, doar ca nu mai e fizic langa noi. Ne priveste de undeva de sus si vegheaza asupra noastra .”

Tare mult imi doresc sa fie asa. Si asa cred ca este. Ea e undeva sus, are grija de noi si ne vede mereu. Imi doresc sa o visez mai des. Nu am visat-o decat de vreo trei ori. In ultimile luni nu am mai avut puterea nici macar sa ma duc la cimitir, desi am trecut aproape saptamanal pe langa el. Pur si simplu nu m-am putut opri. Nu stiu de ce. Habar n-am. Poate ca nu vrea sa ma vada trista langa mormantul ei. Poate vrea sa ma vada cum imi vad de viata mea. Mi se plimba prin fata ochilor imagini cu ea. O vad atunci cand am venit cu Luca acasa de la maternitate. O vad cum ma astepta la poarta liceului, cand dadeam BAC-ul. O vad pe peronul garii de nord cand s-a suparat pe mine ca m-am mutat cu Alexandru fara sa ne fi casatorit. O vad plimbandu-se cu Luca prin crang. O vad invartindu-se pe langa Ilinca mica mica cat o pisicuta. O vad luandu-mi tensiunea de sute de ori in timpul sarcinii cu Ilinca. O vad stand in balconul ei, cosand la goblen si bandu-si cafeaua. O vad iesind pe balcon sa intinda rufe, chiar inainte sa plece in alta lume. O vad dandu-si sufletul in mainile mele. Il vad pe Luca plangand, speriat ca a patit ceva nana lui. O vad pe Ilinca plangand pentru ca plangea Luca. Il vad pe tata daramat. Dar mai presus de toate o vad pe mama, asa cum a fost ea toata viata. Prietena cea mai buna a lui tata. Prietenea cea mai buna a mea. Prietena cea mai buna a copiilor. O vad pe ea, MAMA MEA.

Astazi, mama ar fi implinit 63 de ani…

Ce sa-i spun lui tata, azi cand o sa-mi fac curaj sa-l sun?

vineri, 2 octombrie 2009

6

Iubitul meu Luca împlineşte azi 6 ani!
La mulţi ani, puiul meu scump!!!

Primul cadou pe ziua de azi a fost că tati nu l-a dus la grădi. Evident, şi Ilinca a primti acelaşi cadou în cinstea fratelui ei :)) Deci am lăsat acasă doi copii extrem de fericiţi, cu zâmbete largi şi ochi veseli.
Desprerestul cadourilor povestim mâine.
Sper să aibă o zi minunată, aşa cum merită, să se distreze la petrecerea lui deseară şi să se bucure de prieteni :))