„Ce faci, bunică? Felicitări!”
Aşa a început o conversaţie telefonică acum 6 ani şi 14 ore. Când Alexandru a sunat-o pe mama să-i spună că e bunică. Pentru prima oară în viaţa ei.

La momentul ăsta m-am gândit când m-am trezit azi de dimineaţă... Şi de când m-am trezit nu-mi pot opri lacrimile, carecurg siroaie pe obraz, care nu se mai oresc. Si nici macar nu vreau sa le opresc. Ma las prada tristetii si amaraciunii... Nu ma intreb de ce. Nu m-am intrebat niciodata intr-un an si 8 luni. Asa a vrut Dumnezeu. Nu vreau si nu pot sa ma suprar pe Dumnezeu. Planurile lui nu au fost aceleasi cu ale mele…

“Mami, mie mi-e dor de nana”, mi-a spus Luca acum o vreme. “O mai visez cateodata noaptea…” “Si mie mi-e dor de nana, Luca. E mama mea, sigur ca mi-e dor de ea. Si eu sunt cateodata trista. E normal mami. Ma bucur ca-ti aduci aminte de ea. Imi doresc sa nu o uiti niciodata. Te-a iubit foarte foarte mult. Si te iubeste si acum, doar ca nu mai e fizic langa noi. Ne priveste de undeva de sus si vegheaza asupra noastra .”

Tare mult imi doresc sa fie asa. Si asa cred ca este. Ea e undeva sus, are grija de noi si ne vede mereu. Imi doresc sa o visez mai des. Nu am visat-o decat de vreo trei ori. In ultimile luni nu am mai avut puterea nici macar sa ma duc la cimitir, desi am trecut aproape saptamanal pe langa el. Pur si simplu nu m-am putut opri. Nu stiu de ce. Habar n-am. Poate ca nu vrea sa ma vada trista langa mormantul ei. Poate vrea sa ma vada cum imi vad de viata mea. Mi se plimba prin fata ochilor imagini cu ea. O vad atunci cand am venit cu Luca acasa de la maternitate. O vad cum ma astepta la poarta liceului, cand dadeam BAC-ul. O vad pe peronul garii de nord cand s-a suparat pe mine ca m-am mutat cu Alexandru fara sa ne fi casatorit. O vad plimbandu-se cu Luca prin crang. O vad invartindu-se pe langa Ilinca mica mica cat o pisicuta. O vad luandu-mi tensiunea de sute de ori in timpul sarcinii cu Ilinca. O vad stand in balconul ei, cosand la goblen si bandu-si cafeaua. O vad iesind pe balcon sa intinda rufe, chiar inainte sa plece in alta lume. O vad dandu-si sufletul in mainile mele. Il vad pe Luca plangand, speriat ca a patit ceva nana lui. O vad pe Ilinca plangand pentru ca plangea Luca. Il vad pe tata daramat. Dar mai presus de toate o vad pe mama, asa cum a fost ea toata viata. Prietena cea mai buna a lui tata. Prietenea cea mai buna a mea. Prietena cea mai buna a copiilor. O vad pe ea, MAMA MEA.

Astazi, mama ar fi implinit 63 de ani…

Ce sa-i spun lui tata, azi cand o sa-mi fac curaj sa-l sun?