Ileana și fotbalul. Episodul 4.

De data asta pe Arena Națională. Mare, frumoasă, mulți spectatori și mult praf pe masa presei. Greșeala mea, că m-am urcat prea sus. N-au mai apucat ăștia să șteargă praful pe ultimele rânduri de mese. Nu-i bai, am șters din greșeală cu mâneca de la geacă. Oricum nu-i a mea

Să revenim la fotbal. M-am pregătit temeinic, m-am informat, am citit articole din presa de profil și m-am uitat la știri. Chiar n-am vrut să mă fac de râs.

Joacă România, în preliminariile EURO 2024. Cu Belarus. Știu că au jucat primul meci în deplasare cu Andorra, că au câștigat ai noștri cu 2 - 0, că victoria a adus 3 puncte și că suporterii români au crezut de cuviință să se facă remarcați printr-o încăierare zdravănă în peluză. V-am zis că mi-am făcut temele înainte de meciul asta, da? Credeați că glumesc?

Nu m-au așteptat ăștia, au cântat imnul când eu încă mai gâfâiam pe scări, da' nu m-am supărat N-am a vă spune mare lucru despre primele 10 minute. Că am fost ocupată să-mi trag sufletul și să fac poze.

Până m-am dezmeticit eu, au dat ai noștri 2 goluri. Minutul 17 și minutul 19. S-au și tăvălit câțiva pe teren, cerând niște faulturi imaginare, ăia de pe margine s-au enervat de vreo câteva ori, mai să dea cu basca de gazon, ăia din tribune au dat cu "huo". Regulamentar. Încă nu au început cu injuriile aduse altor echipe decât cele de pe teren. Poate asta nu-i în programul din seara asta.

La pauză am aflat că există și lift. Mă voi folosi de serviciile lui la partida următoare. Azi nu-mi făcusem numărul de pași

Repriza a doua, cât am apucat sa văd din ea, a fost una politicoasă. N-or fi zis ei pe teren "te rog frumos, dă-mi și mie mingea" și "iartă-mă că ți-am dat la gioale", dar nici nu a fost cu vărsare de sânge.

La meciul ăsta cel mai tare mi-a plăcut echipamentul arbitrilor. Bleu ciel, cu jambiere asortate Și c-am câștigat. Victoria de azi ne-a adus încă 3 puncte. Doamne ajută la mai multe! Hai ai noștri!

#IleanaSiFotbalul

Ileana și fotbalul. Episodul 3.

 Băi oameni buni, am o veste spectaculoasă! A început play-off-ul! Înțeleg că e treabă serioasă și importantă play-off-ul ăsta, așa c-am zis să nu-l ratez. Dacă trece Buzăul în Liga I și eu nu sunt martoră la așa eveniment?

Azi am început bine experiența de spectator. Am găsit loc de parcare pe lângă Arcul de Triumf și-am reușit să urc la masa presei până să fluiere arbitrul începutul partidei. Ah, și-am identificat numaidecât care-s ai noștri și care-s ai lor.

Ăștia la București nu doar că au și scaune la masa presei, dar au și apă și pahare. Se vede că-s la capitală, dom'le! Mai viu p-aci!

Teoretic ar trebui sa țin cu ai noștri. Practic, așa de frumos se scandează în galeria celorlați, că îmi vine să țin cu ai lor. Mă mai gândesc...

Nici n-a fluierat bine omu' negru (adică arbitrul) începutul meciului, că au și început ăștia să se tăvălească pe frumusețea asta de gazon. Nu cred c-au apucat să obosească. Probabil e o tactică de joc necunoscută mie (încă).

Minutul 23. O petardă face poc pe teren. Și-oleacă de fum. O fi revelionul?! Ah, nu e! Sunt doar niște suporteri entuziasmați. Mă entuziasmez și eu

Minutul 29. M-am plictisit. Plimbă ăștia mingea mai mult pe la jumătatea terenului și cam atât. Prea puține șuturi la poartă, dom'le!

Minutul 31. Hai că s-au încins spiritele. S-au apropiat ai noștri de poarta lor. E cu fluierături și huiduieli. Portarul lor (frumos echipament are, așa de mov, că-l văd și turiștii care admiră Arcul de Triumf) apară o lovitură cam anemică.

Minutul 37. Pentru 20 de secunde se mută acțiunea la poarta noastră. Faza se termină când mingea ajunge iar la jumătatea terenului. Din cap în cap, de data asta. Da' fotbalul nu se juca (virgulă întru evitarea cacofoniei) cu piciorul?

Minutul 4o. Se agită un domn de la ai lor, pe marginea terenului, de mi-e teamă să nu facă vreun avc.

Minutul 41. Se produce o schimbare. Mai explodează 2 petarde pe teren. Lor nu le-a explicat nimeni că revelionul nu e în martie?!

Minutul 43. Dau gol ai lor. Explodează încă 3 petarde. Galeria e în delir. Și crainicul la fel.

Minutul 44. Mă uit la tabelă. Scrie 1-1. Să dea naiba dacă am văzut când au dat gol și ai noștri. Oare ce naiba caut eu pe stadioane?

Minutul 45. M-am plictisit. Aș bea o cafea. Nu mai bine mă duc eu la mall?!

PS: aș dori să-mi informez cititorii fideli că a venit mixerul comandat la meciul trecut. E tot în cutie

#IleanaSiFotbalul

Ileana și fotbalul. Episodul 2.

Am fost informată ca azi e derby la Buzău. Așa că am decis să-mi anulez programarea la sală și să merg pe stadion. Gloria cu Unirea Slobozia. Nu știu exact ce naiba e ăla un derby, dar sună foarte important termenul ăsta, așadar n-am vrut să ratez momentul

Probabil că e, din momentul ce meciul se joacă la ceas de seară și au aprins și nocturna

Se vede că mi-am ieșit din mână și n-am mai fost demult pe un stadion, la un meci de fotbal. Abia în minutul 7 (cred), când a dat Gloria primul gol, m-am prins că țineam cu echipa greșită. Hai, că n-a durat așa mult momentul meu glorios de prostie. Bine că au dat ăștia gol repede și n-am rămas proastă chiar 90 de minute

A venit repede și golul 2 al Gloriei. Înțeleg că a fost oleacă de noroc la lovitura de pedeapsă din care s-a marcat. Nu mi-e foarte clar cum reușește un fotbalist să rateze ditamai poarta și să dea fix în bară, dar poate o să înțeleg dacă perseverez și vin mai des pe stadion. Cred că sunt singurul cetățean român care nu se pricepe la fotbal. Oare mai am șanse să ies din negura nepriceperii?

Na, că au dat ăștia și al treilea gol. Eram ocupată să-mi dau o comandă pentru un mixer de bucătărie Dacă la fotbal nu mă pricep, mai am o șansă să mă afirm ca gospodină

Totuși, știe careva de ce sunt vreo doi pe teren cu niște măști pe față? Aduc puțin cu Hannibal Lecter și mă cam sperie

PS: hai ai noștri! (Așa strigă pricepuții care stau lângă mine) Conducem cu 3 - 0. Înțeleg că dacă batem azi și mai batem și în meciul următor, ajungem în play-off. Nici play-off-ul ăsta nu prea știu eu exact ce e, dar cred că e de bine dacă ajungem acolo

#IleanaȘiFotbalul

Ileana și fotbalul. Episodul 1.

 Trei meciuri într-o săptămână. Sau despre cum se pricepe Ileana la fotbal.

Cine mă cunoaște, știe că fotbalul is not my thing. Cumva, mă depășește. Nu prea înțeleg eu de ce 22 de oameni (22 sunt în total, nu?) aleargă după o minge, pe un teren mare, timp de 90 de minute. Totuși, când și când, ajung pe câte un stadion. Mă rog, săptămâna asta am ajuns pe trei stadioane. I got lucky, I guess

La primul meci (Steaua - Anderlecht) m-am dus fiindcă s-a jucat pe Arena Națională. Mă impresionează de fiecare dată când ajung acolo. E mare Cine zice că mărimea nu contează niciodată, minte. Vă zic eu. Sunt momente în viață când contează și mărimea. Așadar, pe Arena Națională mă duc ori de câte ori am ocazia. Fiindca e mare și impresionantă. Am fost și în galerie, am fost și la masa presei. Mi-a plăcut de fiecare dată. Concluzia: mă mai duc Nu contează la ce meci.

Al doilea meci al săptămânii a fost la Ploiești. Pe Stadionul Ilie Oană. Stadionul ăsta are o semnificație aparte pentru mine. Acolo m-a dus, prima oară la un meci de fotbal, omul lângă care am petrecut 20 de ani din viață și cu care am executat 2 copii. M-a dus la un meci al Rapidului, în galerie chiar. Frumos. Mi-a plăcut vibe-ul. Nu știu dacă de vină erau hormonii, gravidă fiind în 8 luni, sau chiar mi-a plăcut meciul. Nu mai rețin, sunt aproape 19 ani de atunci. Și de data asta, la Ploiești, tot într-o galerie am aterizat. A Petrolului. La început m-am simțit puțin stingheră, apoi mi-am dat seama că stau în picioare și țin cu Petrolul La final mi-a părut rău că au mâncat bătaie cu 3 la 1, de la Farul Constanța.

Parcă nu se făcea să ratez fix meciul de acasă al Gloriei Buzău, cu Dinamo. Am zis hai, că n-o fi foc, merg și la ăsta. Sigur - sigur trei meciuri într-o săptămână nu au ucis pe nimeni. Și m-am dus. La masa presei. Care e doar o masă. Nu are și scaune, pentru jurnaliști Așa că am coborât frumușel în tribună. Nu știu ce tribună, că mi se pare inutil să rețin care tribuna întâi, care e tribuna a doua. Nu-s chiar atât de toantă și știu, totuși, care sunt peluzele pe un stadion Meciul nu m-a dat pe spate. Înțeleg, din ce discută "specialiștii" din jurul meu, că se joacă prost. Concluzia: data viitoare când ajung pe stadion la Gloria mă duc în galerie. A echipei adverse. Pedeapsă pentru că masa presei nu are și scaune

Am decis că mă mai duc pe stadioane, nu neapărat pentru fotbal, ci pentru oameni și pentru experiența în sine. Îmi place inventivitatea scandărilor. Îmi place să îi văd pe tații care își duc băieții la un meci. Îmi place să urmăresc reacțiile sincere ale copiilor. Îmi place vibe-ul galeriilor. Îmi place să ascult discuțiile celor din jur. De fiecare dată mă intrigă cât de pricepuți sunt absolut toți la fotbal. Oare o să ajung și eu, vreodată, să mă pricep la fel de bine ca ei? Vă țin la curent cu progresele pe care o sa le fac. Promit. Până una alta, hai ai noștri!

PS: îmi explică și mie vreun specialist în ale fotbalului de ce galeriile strigă scandări împotriva unei echipe care nu e pe teren? Că eu nu reușesc să înțeleg de ce galeria Stelei striga de rău la adresa lu' Dinamo, deși se juca un meci împotriva unor belgieni. Și de ce galeria Petrolului striga de rău la adresa Stelei, deși jucau împotriva lu' Farul Constanța.

PPS: Na, că m-am luat cu scrisul și am ratat golul victorios Gloriei. Da' îmi place cum se bucură copiii de lângă mine

#IleanaSiFotbalul