marți, 26 februarie 2013

Copia unui vis urât

Intru de dimineaţă, plină de elan şi voie bună, în dormitorul Ilincăi, să o trezesc. Ia-o pe Ilinca de unde nu-i... Mă îndrept spre dormitorul lui Luca. Ilinca dormea chircită, într-un colţ de pat. Mă uit mai atent, observ că era acolo "clandestin". Adică fără pernă, pilotă şi ponei. Dormea pe o focă de pluş. În cazurile în care este invitată în mod oficial de fratele ei să doarmă împreună, se mută la el cu tot cu pernă, pilotă şi ponei. Îi trezesc şi îl întreb pe Luca:
- Ce caută Ilinca IAR la tine în pat?
- Habar n-am, răspunde copilul buimac de somn. Nu eu am invitat-o aici :) Deci de-aia nu aveam eu loc să mă întind în pat...
O întreb pe Ilinca:
- Ce cauţi drăguţă domnişoară în pat la Luca?
- Păi am visat copia unui vis urât. Adică am mai visat o dată visul ăsta urât şi acum l-am visat iar, în copie... :)))) Era cu nişte indieni. Ba nu, pardon, cu nişte egipteni.

Aşadar, în cazul în care nu ştiaţi, visele se visează şi în copie. Sau, sunt nişte remake-uri proaste, uneori...

vineri, 22 februarie 2013

Vineri

Din punctul meu de vedere, e cea mai bună zi din săptămână. Pentru că ne plac weekendurile. Mai ales când încep. Că deja de duminică de pe la prânz nu-mi mai place weekendul. Că ştiu că vine ziua de luni... Weekendul acesta mergem în vizită la străbunica, sa o aniversăm. E ziua dumneaei astăzi şi mergem mâine să o felicităm. Ocazie cu care vom confecţiona un tort. Sper să şi iasă, ca e prima oară când încerc reţeta :) Apoi, duminică după amiază vom avea, probabil, musafiri. Motiv de bucurie pentru că e rost de joacă. Iar eu mă voi distra, ca de obicei, cu gătitul, curăţenia, spălatul de rufe, făcutul de lecţii cu Luca, etc. Măcar o să dorm până mai târziu, sper eu. Şi sper să apuc să citesc. Atât îmi doresc pentru weekendul ăsta.
Weekend bun vă dorim şi odihnă / distracţie plăcută!

marți, 19 februarie 2013

Leapsa - discover new blogs



Am primit premiul asta :) De la Nina si de la Mara. Doamnelor, va multumesc!

Am priceput ca tre sa fac dupa cum urmeaza:
"1. Numeşte şi mulţumeşte persoanei care ţi-a nominalizat blogul.
2. Scrie 11 lucruri despre tine pe care vrei să le afle şi ceilalţi.
3. Răspunde la întrebările formulate de cel care te-a nominalizat şi inventează la rândul tău un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi vei nominaliza.
4. Nominalizează 9 bloggeri pe care îi admiri şi care au mai puţin de 200 de followers şi premiază-i.
5. Anunţă-i şi pe ei că au luat un Liebster, ca să aibă de ce să se bucure."
1. Done!
3. Intrebarile de la Mara:
Intrebarile de la Nina:

2. Am sa le enumar cu liniuta, de la capat:
- am invatat sa fac cozonac
- nu reusesc sa ma las de fumat
- m-am autoeducat sa nu mai zbier la bietii copii din dotare
- am reusit sa fac bijuterii si alte briz brizuri din fimo, desi nu prea credeam ca pot
- sunt cea mai buna mama :))
- ma enerveaza oamenii neseriosi
- ma laud cu prieteni minunati
- am cei mai cuminti copii (cum altfel, daca eu sunt cea mai buna mama?!)
- ma duc la culcare devreme
- nu ma pricep la matematica
- sunt cicalitoare si perfectionista

- Q: Remuscari sau regrete? A: din amandoua, sunt o persoana echilibrata, la naiba! :))
- Q: Ce vicii aveti? A: ciocolata
- Q: Cand erati mici, ce voiati sa va faceti cand o sa fiti mari? A: doctorita, ca toate fetele.
- Q: Un motiv pentru care v-ati trage pe loc o pereche de palme. A: Ca n-am plecat din tara cand trebuia
- Q: Cu ce va incarcati bateriile? A: cu rasete de copii, cu o ciocolata si cu un pahar cu vin, uneori.
- Q: Ce va scoate din sarite? A: necunoasterea limbii materne :))
- Q: De ce va e cel mai frica in viata? A: sa nu se intample ceva rau copiilor mei.
- Q: Ce va place cel mai mult la poporul roman? A: ca stie sa faca haz de necaz
- Q: Care ar fi cel mai frumos cadou pe care ati vrea sa-l primiti de la partener? A: habar n-am (imi cumpar singura cadourile)
- Q: Ce v-ati dori pentru blogul vostru? A: un ITist :))
- Q: Cea mai mare dorinta pentru urmatorul an. A: sa fim sanatosi.

- Îți place numele tau? Dacă nu, cum ai fi vrut să te numești? 
A: Da, imi place numele meu, nu as fi vreut sa ma numesc altfel
Care sunt primele trei romane care îți vin în minte, dintre cele pe care le-ai citit?
A: Arta conversatiei, De-amor, de-amar, de inima albastra si Pe apa sambetei (Ileana Vulpescu)
- Te înțelegi mai bine cu fetele sau cu băieții? Ai o explicație pentru asta?
A: si baietii si cu fetele, nu-mi plac conflictele si nu prea ma cert cu nimeni pentru ca nu stiu cum se face asta.
- Dacă te-ai reîntâlni mâine cu primul tău iubit și dacă printr-o minune te-ar invita la o cafea și tu ai acepta, ati mai aduce in discutie motivul despartirii voastre?
A: nu. Pentru ca nici nu mai stiu de ce ne-am despartit :)
- Crezi că există alte planete asemenea Pământului? Care-i teoria ta?
A: Nu. Si n-am nicio teorie.
- Crezi că românii sunt mai buni sau mai răi decât alte popoare? Cu cine crezi că ne asemănăm?
A: Habar n-am daca suntem mai buni sau mai rai, orice padure are uscaturile ei...
- Ai fi în stare să tragi cu pușca într-o ființă? Chiar daca-i un gândac, ai fi în stare?
A: nu as fi in stare sa impusc nicio fiinta. Iar pe gandaci poti sa-i storcesti cu papucul, la ce e buna pusca? Desigur, cand zic gandac ma gandesc la aia scarbosi, de bucatarie.
- În ce an crezi că va organiza România Jocurile Olimpice de vară?
A: Ha, ha, asta-i buna. Cred ca niciodata. Sau nu cred ca o sa apuc eu momentul ala...
- Câte camere ar avea casa ideală pentru tine?
A: Atatea cate are casa in care locuiesc acum. Nu-mi trebuie nici una mai mare, nici una mai mica. 
- Ce te-a convins să citești acest post până la sfârșit?
A: mi-e draga Nina, de-aia l-am citit pe al ei :))

4. 9 bloggeri (nu stiu cati followers are fiecare blog, nu ma pricep sa verific) carora le pasez leapsa, fara a mai concepe un set nou de intrebari pentru ca nu ma tin nervii si nu mai am timp :))
Miruna
Ioana
Salmi
Strumful
Dumitrii
Dana Hirnea
Adelina
- si cine o mai vrea sa ia aceasta leapsa, ca eu nu mai stiu cui sa o dau :))

Va foarte multumesc pentru atentia acordata!



luni, 18 februarie 2013

Dacă nu ştiţi să faceţi shopping, vă învăţ eu!

Sau despre cum să pleci în oraş după vopsea de păr şi să te întorci acasă cu o broască ţestoasă.

În ziua de graţie 16, luna a doua, anul 2013, am plecat în oraş să iau copilul de la concurs. După aceea m-am gândit ca înainte să plecăm la bunicu după praştie, ar fi bun un detour să-mi iau niscai vopsea de păr. Şi cum vopseaua de păr se învecinează cu magazinul de animale din parcare de la Kaufland, am lăsat copiii să intre la animale întru obţinerea unui sfert de oră de linişte. Să pot să caut vopseaua pe îndelete, zic. Eh, soarta şi destinul au făcut ca eu să cumpăr vopseaua mult mai repede, aşa că am intrat după copii. Cărora li se scurgeau ochii după toate animalele de companie. Aşa că am căzut pradă rugăminţilor fierbinţi care tot veneau constant de vreo două luni, să ne luăm şi noi un animăluţ, oricât de mic. Şi uite aşa am plecat eu cu următoarele: broască ţestoasă, recipient, decor pentru recipient, calciu de pus în apă, nu-ştiu-ce treabă de verificat PHul apei în care pun broasca, să n-o omor cu bună ştiinţă, viermi uscaţi ptr hrănit broasca şi o soluţie pentru sterilizatul apei. Total: 106 lei. Ieftin ca braga, aş zice.

24 de ore mai târziu, broasca noastră, un mascul, nu avea nume. Ăştia doi ai mei erau în pană totală de inspiraţie, dar la fel de bucuroşi că au un animal. Aşa că au apelat la ajutorul tăticului.
- Tati, tati, nu ştim ce nume să-i punem broaştei!!!
Tati: păi nu ştiu măi, tati, sa-l cheme FULGERICĂ, zice tati în glumă, evident.
- Tati, tati, e un nume foarte potrivit!!!
Ha, ha, ha, să mor de râs, nu alta.

Deci avem un membru nou în familie, respectiv o broască ţestoasă pe nume Fulgerică.

sâmbătă, 16 februarie 2013

Concursul si prastia

Nu, nu e nicio legatura intre un concurs si o prastie. Desi unii ar putea crede ca facem vreun concurs de tras cu prastia. Nu, stati linistiti, iubitori de vrabiute, nu facem un concurs de tras cu prastia in vrabii. Desi ar merge unul de tras in miile de ciori la se plimba pe deasupra cartierului. Una dintre miile de ciori de care vorbeam a binevoit aseara sa-si faca nevoile fix pe geaca mea. Asa ca am venit acasa cantand cantecul ala stupid invatat in copilarie "pe o baraaaaa, se .......... o cioaraaaa" (fill in the blanks) si i-am amuzat teribil pe copii carora li s-a parut o intamplare extrem de amuzanta. :)

Concursul si prastia sunt highlight-urile zilei de azi din viata unui baietel de 9 ani. De dimineata a plecat la concurs fara sa mai planga, ca data trecuta. Avea ceva emotii, dar nu s-a mai lasat cu bocete. E un progres pentru el. Si prastia facuta cu drag de bunicul e cel mai asteptat moment al zilei. Mergem la bunicu' sa luam prastia. Acum ceva vreme Luca mi-a spus ca ii trebuie musai o prastie. De unde sa fac eu rost de o prastie, mama draga? Am pasat responsabilitatea catre bunicul. Asta face un bun manager, nu? Traseaza sarcini. Si bunicul, dragul de el,  avand o sarcina atat de importanta, a cautat o cracutza din care a cioplit cea mai frumoasa prastie pentru cel mai frumos nepot. A cioplit-o, a curatat-o, a lustruit-o si acum il asteapta pe Luca. :) Sa vedem acum ce victime gaseste. Probabil bietul Nero, cainele mare si bleg. Sau poate gaina Sageata, preferata lui bunicul. O sa tragem nu cu pietre, ci cu bucatele de hartie. Promitem.

Si va dorim un weekend minunat!

vineri, 15 februarie 2013

Despre cum am orbecăit în noapte după cheia de la maşină


 Pe Sf. Valentin nu l-am sărbătorit nici anul ăsta. Nu l-am sărbătorit în niciun an, de fapt. Asta este, pierderea mea, ar zice unii. În schimb, am alergat ca de obicei. Am ajuns acasă pe la 4 jumate, as usual, am gătit repede un spanac, la 5 jumate m-am dus să-l recuperez pe Luk de la înot. Aici s-a produs un declick în lumea mea unde merge totul aşa cum îmi planific J

Pentru că fix când mă grăbeam eu mai tare, m-am trezit că nu mai pot pleca cu maşina din parcare deoarece un domn prost intenţionat, desigur, m-a blocat cu maşina lui, în dreptul unui bloc unde nu-i cunosc pe locatari, fiind altul decât al meu. Aşa-mi trebuie, dacă parchez prin parcărilor blocurilor vecine, nu? Am pierdut 10 minute până am reuşit să pornesc spre Luk, timp în care Ilinca asculta muzică pe MP3 player, lălăia cu voce tare toate melodiile pe care le auzea şi-mi explica, zbierând din cauza căştilor, că se va schimba vremea deoarece umblă multe ciori pe cer J Iar eu făceam spume că nu dau de ăla de-mi blocase maşina mea prăpădită şi nespălată cu un ditamai jeep-ul de care era tare mândru, aveam să constat mai târziu când a venit să-şi mute maşina.

L-am recuperat pe Luk cel fericit că se bălăcise vreo ora la bazin şi în maşină am hotărât să mă opresc pe la prietena mea Florina să-l tundă puţin pe băieţel, pentru ca i s-a spus la şcoală că e netuns şi că trebuie să se tundă!? Am stat la dumneaei vreo jumătate de oră, apoi am pornit fuguţa spre casă pentru că era târziu, trebuia să facem duş, să mâncăm, să facem teme şi să ne culcăm, toate în maxim 2 ore J.

Deja eram cam fleoşcăiţi de oboseală cu toţii, dacă mai pun la socoteală şi faptul că Florina stă la etajul 4 şi nu are lift… Încărcată cu bagaje, ghiozdan, rucsac cu papuci de plastic, slip ud şi ochelari de înot, nu ştiu cum naiba am făcut, că am scăpat cumva cheia de la maşină pe jos, după ce ne urcasem deja în maşină dar nu apucasem să trag şi uşa după mine. Pam – pam.

Becul se tot stingea, eu îs mai chioară aşa de felul meu, lanternă nu aveam, fi-mea lălăia / fredona / zbiera din cauza căştilor, Luk se văita de foame, eu nu găseam cheia. În parcare întuneric beznă, afară la fel, deja îmi venea să-mi iau câmpii. M-am răcorit zbierând puţin la Ilinca. Nu pentru că mă supărase ci pentru că nu auzea din cauza căştilor. A oprit într-un final muzica din căşti şi s-a lămurit şi ea de ce nu mai plecăm.

Stând eu aşa descumpănită şi deznădăjduită şi uitându-mă în gol, mi-a picat fisaaaaaaaa: sigur cheia a zburat cumva în afara maşinii, clar. Aşa că am extins aria căutărilor şi în afara maşinii. După alte cinci minute, am pescuit cheia dintr-o baltă sau mocirlă, nu m-am prins ce era, la o distanţă de vre-un metru de maşină.

Şi-am încălecat fericiţi pe-o şa şi-am ajuns cu bine acasă J Mi-am încheiat glorios ziua ce aceleaşi cuvinte de care cred că s-a plictisit şi Doamne – Doamne să le audă din partea mea: “Mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să supravieţuiesc şi aziJ

luni, 11 februarie 2013

Martisoare de vanzare :)

Daca tot am avut materiale in casa, weekendul asta m-am relaxat. Am confectionat martisoare. Sa poate baiatul meu sa le ofere fetelor :)) Cum am facut mai multe, avem si de vanzare. Daca vrea cineva, sa ridice mana sus.

 photo c5910bd6-11c2-4932-b999-a451ac750539.jpg

Ca sa se vada toate, tre sa faceti click pe poza. Nu stium cu s-o fac mai mica :))

Luni

E luni, din nou... Ochii nu vor să se deschidă, picioarele nu ne ascultă, mâinile sunt ca de mămăligă :) Iar aud veşnicele bombăneli: nu vrem la şcoală, nu ne place ziua de luni, vrem să dormim, mai lasă-ne 5 minute... M-am săturat sa aud replicile astea în fiecare zi de luni...

- Ilinca, de ce nu-ţi place ziua de luni?
- Fiindcă am sportul.
- Sportul e bun, te înviorezi şi te trezeşti, faci mişcare şi-ţi revii din starea asta de somnolenţă.
- Păi după sport am matematica.
- Aşa, şi? Unde-i problema?
- Nu-mi place matematica.
- Ghinion, mamă dragă, mai ai 12 ani de matematică obligatorie... Ori o să ajungă să-ţi placă, ori o să te chinuie în următorii 12 ani...

Pauză. Sunt salvată de clopoţel. A venit Diana să o ia la şcoală.

Luca. în schimb, băiat mai inventiv. Mă ameninţă de cu seară, de duminică seara mai precis, că mâine nu o să se trezească. Şi că o să doarmă profund şi nu o să deschidă ochii. Şi că nu o să se dea jos din pat sub nicio formă. Ca atare azi de dimineaţă, când să intru în cameră, nu se deschidea uşa. Am împins puţin şi am provocat un zgomot care sigur i-a trezit şi pe vecini. Îşi blocase uşa cu o găleată plină cu jucării :) Care s-a răsturnat când am împins eu uşa. S-a răsturnat direct pe parchet...

Happy monday, everybody!

sâmbătă, 9 februarie 2013

Lene

Da, mi-a fost lene sa mai scriu... Uneori imi vine cate o idee despre ce sa mai scriu,dar vartejul zilnic mi-o fura. Imi zic: "Uite, sa nu uit sa scriu pe blog despre asta." Apoi imi continui treaba si cand am timp de scris pe blog, am uitat deja ideea :)) Am imbatranit, e clar. Sunt uituca, deci am imbatranit. Macar nu-mi uit copiii cine stie pe unde, nu uit oalele pe foc, nu uit apa deschisa, doar ca uneori mai uit sa incui usa de la intrare... Si-mi uit ideile :)) Inca stau bine, asta e clar.

Luca a terminat kinetoterapia, mana aia tot nu e perfect dreapta. Dupa 20 de sedinte cred ca ar fi  trebuit sa se indrepte de tot. Nu-l mai duc, ma gandesc totusi sa-l duc la inot, cred ca si asta l-ar ajuta. Ilinca iar s-a pricopsit cu un virus, de pe la scoala. Cu ceva dureri de gat si ceva dureri de burtica. Iar. Avem o predilectie catre virusi la stomac. Sau poate chiar a mancat ceva aiurea, desi nu pot sa identific exact ce. Si cum nu tine regim alimentar pentru ca NU mananca mancare de regim, se tot vaita ca are crampe. Or sa treaca...

Vrem sa vina primavara. Ne-am saturat sa stam in casa, vrem la aer, la plimbare, la soare. Bine, Ilinca vrea direct la mare. Asta e discutia noastra zilnica. Cat mai e pana mergem la mare? Pai mergem la mare cand vine vacanta de vara. Cat mai e pana la vacanta de vara? Pai mai e cam pana vine tati. Cat mai e pana vine tati? Cam X saptamani. Cat inseamna X saptamani? :)) Apoi, mai avem o discutie zilnica preferata: cat mai e pana la ziua mea, mami? 5 luni. Cat inseamna 5 luni? :)) Si tot asa. Aproape in fiecare zi. Nervi de fier imi doresc si rabdare multa...

Cu Luca e mai simplu. Invatam impreuna care-i treaba cu limba engleza dom'le, tare-i grea uneori. Cuvintele sa incapataneaza sa nu poata fi pronuntate corect, dar cu scrisul e mai usor. Si apoi mai invatam care-i treaba cu substantivul si adjectivul. Si cu genul neutru. Ca daca-i neutru, deci nu ne intereseaza. La Luca totul e mai simplu asa, ori masculin, ori feminin. Neutru nu exista. :)) Pai daca e neutru, ce ne pasa noua de el? Acum am trecut la adjective. Dar ce ma fac eu cu matematica? Ca acolo tre sa iau eu meditatii de la copil, nu invers :)) Nu pricep mai nimic. Cand vad pagini intregi de cifre scrise marunt ma ia cu dureri de cap.  Si-mi pierd rabdarea... La stiinte e interesant. Invatam despre diverse chestii legate de sistemul circulator, respirator, etc. La fel si cu educatia civica, pare interesanta. Din saptamana asta am retinut ca toti copiii au dreptul sa fie iubiti. De-ar tine minte toti adultii asta... Lumea ar fi mai buna... La religie nu prea ma bag. Se descurca singur. Si daca nu se descurca, il intreaba pe tati. El e mai priceput. Deci ne descurcam cu scoala.

Si, in loc de final, o dilema de-a lui Luca: de ce, daca esti mai dolofan si ai burtica mai mare, inca iti mai ghioraie matzele de foame uneori? Nu pot si ele sa se hraneasca din grasimea de pe burtica? Interesting question, ha?