Sau despre cum să pleci în oraş după vopsea de păr şi să te întorci acasă cu o broască ţestoasă.
În ziua de graţie 16, luna a doua, anul 2013, am plecat în oraş să iau copilul de la concurs. După aceea m-am gândit ca înainte să plecăm la bunicu după praştie, ar fi bun un detour să-mi iau niscai vopsea de păr. Şi cum vopseaua de păr se învecinează cu magazinul de animale din parcare de la Kaufland, am lăsat copiii să intre la animale întru obţinerea unui sfert de oră de linişte. Să pot să caut vopseaua pe îndelete, zic. Eh, soarta şi destinul au făcut ca eu să cumpăr vopseaua mult mai repede, aşa că am intrat după copii. Cărora li se scurgeau ochii după toate animalele de companie. Aşa că am căzut pradă rugăminţilor fierbinţi care tot veneau constant de vreo două luni, să ne luăm şi noi un animăluţ, oricât de mic. Şi uite aşa am plecat eu cu următoarele: broască ţestoasă, recipient, decor pentru recipient, calciu de pus în apă, nu-ştiu-ce treabă de verificat PHul apei în care pun broasca, să n-o omor cu bună ştiinţă, viermi uscaţi ptr hrănit broasca şi o soluţie pentru sterilizatul apei. Total: 106 lei. Ieftin ca braga, aş zice.
24 de ore mai târziu, broasca noastră, un mascul, nu avea nume. Ăştia doi ai mei erau în pană totală de inspiraţie, dar la fel de bucuroşi că au un animal. Aşa că au apelat la ajutorul tăticului.
- Tati, tati, nu ştim ce nume să-i punem broaştei!!!
Tati: păi nu ştiu măi, tati, sa-l cheme FULGERICĂ, zice tati în glumă, evident.
- Tati, tati, e un nume foarte potrivit!!!
Ha, ha, ha, să mor de râs, nu alta.
Deci avem un membru nou în familie, respectiv o broască ţestoasă pe nume Fulgerică.
Hai ca m-ai facut sa rad cu Fulgerica al vostru :)). Cred ca era frate cu taximetristul Adonis care m-a purtat pe mine azi. Adonis :))
RăspundețiȘtergereVa pupam!
Oh, si tu m-am amuzat teribil cu Adonis al tau azi de dimineata :))
RăspundețiȘtergereBun venit in familie lui Fulgerica. Eu am un motan pe care il cheama Cretinel... ce sa-i faci!.
RăspundețiȘtergereImi place blogul tau, l-am descoperit de curand.
Sa-ti traiasca Fulgerica! eu am avut 3 broaste:Mao, Tanza si Chistoc, deci sunt "mama eroina".:)Acum urmeaza sa rezolvati urmatoarea problema:cine se joaca cu broscuta si cine o ingrijeste si face curat in urma ei? Sigur, ar fi si problema cine o saruta sa se transforme in print, dar nu stiu daca functioneaza si la testoase...
RăspundețiȘtergereDana si Adelina, bun venit in casa noastra :)
RăspundețiȘtergereDana, asa nume de motan n-am mai pomenit, recunosc. Sunteti tari daca l-ati botezat asa. Si raspunde la asa un apelativ? :))
Adelina, multumesc! Pai problema e simpla.Minorii se joaca, mama ingrijeste. Sincer nu as lasa-o pe mana lor, ca astia o ucid repede. Si de sarutat, s-o faca cine-o vrea un print. Eu il am deja pe-al meu, altul nu-mi mai trebuie :)) Deci daca am nevoie de sfaturi referitoare la broaste, am sa apelez la bunavointa ta :) Ce au patit ale tale? Ca ai zis "am avut". Cat au trait?
Broastele mele probabil ca traiesc, bine-mersi, ca nu aveau nici macar 100 de ani, doar ca nu mai sunt in patrimoniul meu! Erau broaste testoase de pamant, nu e apa.Primele 2 le-am luat din padure, le-am crescut vreo 5 ani in balcon dar le-am dus inapoi, in mediullor natural,ca erau de acelasi sex si am vrut sa isi perpetueze specia.Cea de-a treia am crescut-o in curte dar era cam nomada, evada mereu, a trebuit sa o "inmatriculez" ca sa n-o pierd, adica i-am vopsit pe carapace numarul de la casa, asa ca am recuperat-o de fiecare data cand o gasea cineva.Pana intr-o zi, cand a emigrat definitiv, cred ca deja a ajuns prin Madagascar sau Galapagos.:))
RăspundețiȘtergere