Da, mi-a fost lene sa mai scriu... Uneori imi vine cate o idee despre ce sa mai scriu,dar vartejul zilnic mi-o fura. Imi zic: "Uite, sa nu uit sa scriu pe blog despre asta." Apoi imi continui treaba si cand am timp de scris pe blog, am uitat deja ideea :)) Am imbatranit, e clar. Sunt uituca, deci am imbatranit. Macar nu-mi uit copiii cine stie pe unde, nu uit oalele pe foc, nu uit apa deschisa, doar ca uneori mai uit sa incui usa de la intrare... Si-mi uit ideile :)) Inca stau bine, asta e clar.
Luca a terminat kinetoterapia, mana aia tot nu e perfect dreapta. Dupa 20 de sedinte cred ca ar fi trebuit sa se indrepte de tot. Nu-l mai duc, ma gandesc totusi sa-l duc la inot, cred ca si asta l-ar ajuta. Ilinca iar s-a pricopsit cu un virus, de pe la scoala. Cu ceva dureri de gat si ceva dureri de burtica. Iar. Avem o predilectie catre virusi la stomac. Sau poate chiar a mancat ceva aiurea, desi nu pot sa identific exact ce. Si cum nu tine regim alimentar pentru ca NU mananca mancare de regim, se tot vaita ca are crampe. Or sa treaca...
Vrem sa vina primavara. Ne-am saturat sa stam in casa, vrem la aer, la plimbare, la soare. Bine, Ilinca vrea direct la mare. Asta e discutia noastra zilnica. Cat mai e pana mergem la mare? Pai mergem la mare cand vine vacanta de vara. Cat mai e pana la vacanta de vara? Pai mai e cam pana vine tati. Cat mai e pana vine tati? Cam X saptamani. Cat inseamna X saptamani? :)) Apoi, mai avem o discutie zilnica preferata: cat mai e pana la ziua mea, mami? 5 luni. Cat inseamna 5 luni? :)) Si tot asa. Aproape in fiecare zi. Nervi de fier imi doresc si rabdare multa...
Cu Luca e mai simplu. Invatam impreuna care-i treaba cu limba engleza dom'le, tare-i grea uneori. Cuvintele sa incapataneaza sa nu poata fi pronuntate corect, dar cu scrisul e mai usor. Si apoi mai invatam care-i treaba cu substantivul si adjectivul. Si cu genul neutru. Ca daca-i neutru, deci nu ne intereseaza. La Luca totul e mai simplu asa, ori masculin, ori feminin. Neutru nu exista. :)) Pai daca e neutru, ce ne pasa noua de el? Acum am trecut la adjective. Dar ce ma fac eu cu matematica? Ca acolo tre sa iau eu meditatii de la copil, nu invers :)) Nu pricep mai nimic. Cand vad pagini intregi de cifre scrise marunt ma ia cu dureri de cap. Si-mi pierd rabdarea... La stiinte e interesant. Invatam despre diverse chestii legate de sistemul circulator, respirator, etc. La fel si cu educatia civica, pare interesanta. Din saptamana asta am retinut ca toti copiii au dreptul sa fie iubiti. De-ar tine minte toti adultii asta... Lumea ar fi mai buna... La religie nu prea ma bag. Se descurca singur. Si daca nu se descurca, il intreaba pe tati. El e mai priceput. Deci ne descurcam cu scoala.
Si, in loc de final, o dilema de-a lui Luca: de ce, daca esti mai dolofan si ai burtica mai mare, inca iti mai ghioraie matzele de foame uneori? Nu pot si ele sa se hraneasca din grasimea de pe burtica? Interesting question, ha?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu