ADAMEȘTII: Ileana și fotbalul. Episodul 12.

După cum mă știți, sunt sinceră, cu riscul de a părea de-a dreptul toantă. În drum pe stadion, chiar la intrarea în Ploiești, am dat cu ochii de un indicator cu Stadionul "Ilie Oană". Instantaneu mi-a venit următoarea întrebare în cap: ce-o fi făcut Ilie Oană de-au numit ăștia stadionul după el? Adică na, intuiesc eu că tre să fi avut legătură cu fotbalul, dar nu știu nimic despre el.

Sunt convinsă că nu sunt singura care nu știe, așa că împart cu ăia neștiutori ca mine următoarele informații: că s-a născut în anul 1918 în Statele Unite (acolo s-au refugiat părinții lui din cauza Primului Război Mondial), că a decedat în 1993 în România (unde a ajuns când avea 4 ani), că a fost jucător și antrenor de fotbal. Ilie Oană deține un record greu de egalat în fotbalul românesc, întrucât a petrecut 34 de ani la un singur club, ca antrenor și jucător. Ca antrenor, Ilie Oană a activat la Petrolul Ploiești, echipa greacă Panserraikos, Politehnica Iași, FC Universitatea Craiova (cu care a câștigat Cupa României în 1978), Farul Constanța, Gloria Buzău. A promovat cu „găzarii” în primul eșalon în 1953, a cucerit de două ori titlul, în 1958 și 1959, dar și o Cupă a României, în 1963. Este al doilea antrenor din istoria Primei Divizii Românești ca număr de meciuri din postura de antrenor (549), fiind depășit doar de Florin Halagian, care are 926 de meciuri. Din 1990, stadionul „Petrolul" din Ploiești îi poartă numele.

Acum că știu și eu cine a fost Ilie Oană, pot să fiu atentă la meci. Joacă Petrolul Ploiești cu Farul Constanța în etapa a IV-a a Superligii. Cum am parcat lângă stadion, s-a fluierat începutul meciului. Nici n-a apucat arbitrul să își tragă oleacă sufletul după ce a suflat în fluier, că am și auzit "m...e Rapid"

N-am mai făcut greșeala să cred că am încurcat meciurile. M-am prins din prima că se strigă la derută "complimente" la adresa Rapidului. Normal că încă nu înțeleg fenomenul, dar tot mai sper că îmi explică și mie un priceput de ce se "complimentează" o echipă care nu joacă.

Mie, pe stadionul ăsta, îmi plac spectatorii și galeria Petrolului. La ultimul meci la care am fost aici am nimerit în galeria Petrolului și, in no time, eram în picioare și țineam cu Petrolul. Țin și azi, fiindcă stadionul ăsta înseamnă ceva-uri pentru mine. Mă leagă de el oameni și, mai ales, amintiri frumoase.

Până am ajuns la locul meu, până am făcut introducerea asta lungă și frumoasă, s-a făcut deja minutul 35. E 0 - 0, iar galeriile se întrec în scandări care mai de care mai frumoase. Oamenii din jurul meu trăiesc meciul, se ridică în picioare, oftează, aplaudă și se bucură.

Minutul 37. Este faultat un jucător de la Petrolul. Se tăvălește pe jos, dar e clar ca îl doare. Nu pare a fi teatru. Până își revine, mă uit repede să văd care e treaba cu clasamentul. Farul Constanța e pe locul 5, Petrolul pe 11.

Minutul 41. Fac 3 poze, să existe dovada că am fost pe stadion.

Minutul 43. Un jucător de la Farul se tăvălește pe jos. Nu-l bagă nimeni în seamă. Renunță repede. Se reia jocul.

Minutul 45. Constat că mai mulți jucători de la Petrolul poartă adidași roz. Cred că sunt în trend în sezonul ăsta. Oare ar trebui să vreau și eu?

Minutul 45+. Se fluieră de pauză.

Aș vrea să profit de pauză și să mai citesc una, alta despre echipe. Din păcate internetul merge cu viteza melcului, așa că renunț. Îmi îndrept atenția spre ce se întâmplă în jurul meu. Mă uit la un video despre camera VAR. Pe vremea când eram eu foarte toantă în ale fotbalului (nu că acum n-aș fi), am căutat pe google ce e cu camera asta VAR. Apoi văd un banner pe care scrie că Petrolul a fost campiona României în 1930, 1958, 1959 și 1966 și că a câștigat Cupa României în 1963, 1995 și 2013. Nu prea înțeleg eu exact de ce avem și cupă și campionat, dar tre să existe o explicație logică și pentru asta.

Începe repriza a doua. Încep și eu să înțeleg că în Superliga asta se mai joacă și fotbal.

Minutul 46. Aproape dă gol Petrolul. Mingea a intrat în poartă, dar cică a fost offside. Desigur că eu n-am văzut niciun offside, dar asta n-ar trebui sa mire pe nimeni

Galeriile se întrec în fluierături și "huo". Spectatorii sunt în picioare și strigă "PE-TRO-LUL! PE-TRO-LUL!"

Minutul 48. Gooool Petrolul!!! A înscris jucătorul cu numărul 8. Naiba știe cum îl cheamă, că nu înțeleg ce zice domnul crainic. Stadionul e în delir. Îmi vine și mie să mă ridic în picioare și să strig "PE-TRO-LUL! PE-TRO-LUL!"

Minutul 57. Arbitru se chinuie să îi așeze pe jucătorii Petrolului în careul Farului. Spectatorii fluieră și dau cu "huo". N-aș putea să vă explic de ce

Minutul 58. Ratează Petrolul. Lumea își pune mâinile în cap.

Minutul 60. Începe mingea să zburde din cap în cap până ajunge în out. Lovitură liberă pentru Petrolul. Cumva mingea ajunge pe la jumătatea terenului, un jucător de la Farul cade și se rostogolește ca un supererou, spectatorii fluieră zdravăn.

Minutul 68. Gooool Petrolul!!! E 2 - 0. Everybody happy. Mă bucur și eu cu restul lumii

Nu înțeleg cine a marcat

Ca de obicei.

Minutul 73. Hopaaa! Dă Farul gol. E 2 - 1.

Minutul 75. Încep să îmi strâng catrafusele și cobor. Cică participăm și la conferința de presă. Hai, că p-asta n-am mai făcut-o până acum. Am emoții fiindcă mă văd cu Hagi

Minutul 90+7. E 3-2 pentru Petrolul. Na, am plecat de pe stadion, am ratat două goluri