În ultima scrisoare îţi scriam despre frică şi curaj, despre perseverenţă şi alegeri. Astăzi, aleg să-ţi scriu despre învingători. Pentru mine eşti o învingătoare. Pentru că în ultima perioadă ai ales să-ţi depăşeşti uşor - uşor limitele. Îmi vine în minte imaginea ta de la unul dintre cele trei meciuri de volei din weekendul trecut când mi-am dat brusc seama că poţi să te distrezi pe teren şi poţi zâmbi. Ai ales să laşi frica la o parte şi să te simţi bine. Ceea ce înseamnă că faci cu plăcere ceea ce faci. La ultimul meci ai putut chiar să îţi încurajezi colegele de echipă. Să le zâmbeşti. Să baţi palma cu ele şi să le strigi tare "Hai! Putem!" Asta e o atitudine de învingător. În viaţa asta poţi face lucrurile cu zâmbetul pe buze. E o alegere să le faci zâmbind. Sigur, le poţi face şi încruntată, dar e mai uşor să zâmbeşti. Ai reuşit tu anul ăsta să învingi şi tabla înmulţirii, deci poţi. Ai reuşit să te apuci serios de citit. Ai reuşit să lucrezi suplimentar la matematică. Ai reuşit să fii mai puţin dezordonată. Ai reuşit multe, deşi poate nu le conştientizezi pe toate. Reuşeşti să mă uimeşti uneori cu bunătatea şi empatia ta. Reuşeşti în fiecare zi să ne facem să zâmbim sau să râdem cu gura până la urechi. Reuseşti să ne înseninezi viaţa clipă de clipă. Într-un moment mai puţin bun din zi, îmi e suficient să mă gândesc la zâmbetul tău şăgalnic şi-mi revin într-o clipă. Sigur, reuşeşti, de asemenea, să mă scoţi din sărite când ţipi la mine sau la Luca. Sigur, de multe ori îmi vine să te cert pentru dezordinea din camera ta şi din ghiozdan. Sigur, îmi vine să-mi iau jucăriile şi să plec în lume ori de cîte ori te aud văitându-te din motive mai mult sau mai mai puţin întemeiate. Sigur, rămân fără vorbe ori de câte ori te aud că eşti o victimă a universului. Dar n-am să plec. Aleg să rămân aici, alături de tine. Pentru că mă faci fericită clipă de clipă. Pentru că mă faci să fiu mai răbdătoare decât credeam eu că sunt. Pentru că, alături de tine, inventivitatea mea atinge cote nebănuite. Pentru că, în tine, mă văd pe mine de multe ori. Şi pentru că îmi doresc să devii un adult încrezător, aleg să rămân aici şi să-ţi fac galerie zi de zi, clipă de clipă. Tocmai pentru că ştiu că poţi. Şi sunt convinsă că, împreună, o să te ajutăm să vezi mai întâi partea plină a paharului. Sau a bidonului cu apă, pe care azi l-ai văzut trei sferturi gol când te-am rugat să-mi spui cum îl vezi. Mult timp şi eu l-am vazut la fel. Dar azi, când l-am privit, am spus: "Ce bine că încă mai are apă în el, deci mai am ce să beau când o să-mi fie sete!" Pentru că eşti o învingătoare, sunt convinsă că şi tu o să-l vezi la fel peste ceva vreme.
Noi, coechipierii tăi, ceilalţi trei Adameşti, vom fi aici mereu să-ţi facem galerie, să te încurajăm, să te lăudăm, să-ţi suportăm fiţele matinale, să te certăm, să plângem alături de tine şi să ne bucurăm alături de tine. Pentru că asta face o echipă!
cu respect şi speranţă,
mama şi tata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu