Ilinca fashionista
Într-o prea frumoasă dimineață de toamnă, pe când bombăneam de zor o fetiță care nu reușește să se îmbrace singură de dimineață în timp util ca să ajungem și noi pe la școli și servicii, a avut loc următorul dialog:
Ilinca: Mami, te rog să îți schimbi bluza aia! (zise dânsa pe un ton imperativ, uitându-se în decolteul meu în timp ce eu legam șireturile de la pantofii dumneaei)
Eu: De ce draga mea, nu-ți place asta?
Ilinca: Pentru că ți se văd țâțele și nu cred că tati s-ar bucura să știe că mergi așa la serviciu! (zise dânsa dintr-o suflare)
PS: vă rog scuzați cuvântul ”țâțele”, dar am vrut să redau conversația întocmai, așa, pentru aducere aminte peste ani când se va fi așternut praful peste ținerea mea de minte...
Ilinca lingușitoarea
Într-o seară, la culcare, în vreme ce eu de-abia mă mai țineam pe picioare și mă mișcam prin casă ca o umbră, fiica mea cea gureșă și fără chef de somn, mă roagă cu o voce suavă să-i duc și ei o cană cu apă. Îi duc, ce naiba să fac, dar o bombăn că eu nu mai pot de somn și ea nu poate să se miște să-și ia o cană cu apă. Îi livrez domnișoarei comanda, o mai bombăn puțin și ea zice mieroasă: ”Mami, dar tu ești taaaare cumsecade! Mulțumesc!!!”
Și un copy - paste de pe Facebook, să nu se piardă în neant nici glumele fiului meu de 12 ani la adresa mamei lui, că ar fi păcat...
”Ilinca face gimnastică pe covor în sufragerie. Luca o provoacă să facă 5 flotări. Le face ea cumva, cumva. Zic: Luca, dacă faci si tu 5, o sa incerc sa fac si eu. Le face si el cumva. Asa ca vine rândul meu. Evident, nu prea îmi iese nici măcar una. Luca mă priveşte cu milă si-mi zice zâmbind şăgalnic: dacă vrei sa aduc un cric, sa-mi spui mami, sa te ajut
😂😂😂 Vai mie, am ajuns de râsul propriilor copii. #suntbătrână”
marți, 29 septembrie 2015
miercuri, 9 septembrie 2015
O fetiţă, două fetiţe, o lacrimă, două lacrimi şi-un cadou timpuriu de Crăciun
De ziua mea am primit de la prietenii mei dragi pe care îi iubesc foooarte tare o brăţară. Brăţara e mai specială, pentru că pe ea pot să adaug diverse pandantive care semnifică diverse chestii. Foarte fericită pentru cadoul primit, le-am spus alor mei că de Crăciun vreau de la fiecare câte un pantantiv pentru brăţara mea cea nouă. Desigur, băieţii s-au uitat la mine ciudat, dar Ilinca a luat la studiat temeinic catalogul de prezentare de la magazinul de bijuterii. Asta ca să n-o mai cert eu toata ziua că nu citeşte nimic. Sigur că citeşte. Catalogul cu bijuterii.
Acum să revenim la titlu.
O lacrimă pentru ziua de ieri pentru că, pur şi simplu, frumoasa mea fetiţă pe nume Ilinca, mi-a scos peri albi. Pentru că ea nu vrea să scrie nimic, pentru că ea nu vrea să citească, pentru că ea nu vrea să repete tabla înmulţirii. Pentru că ea vrea să zacă pe canapea şi să se uite la TV. Toată ziua, fără comentarii prea multe din partea mea. Şi pentru că ieri mi-am pierdut răbdarea, mai că am vărsat o lacrimă de ciudă, în barbă.
Două lacrimi pentru ziua de azi. Pentru că feţiţa mea, care m-a bătut azi toată ziua la cap să o duc la mall să-şi ia balerini din banii ei, a profitat de un moment de neatenţie de-al meu şi a zbughit-o, unde credeţi? La magazinul de bijuterii al cărui catalog l-a studiat cu simţ de răspundere de la ziua mea încoace... Unde a ales să-şi cheltuie cei 100 de lei primiţi cadou de ziua ei de la bunica şi de la prietenul Costel pentru mama ei... Şi în timp ce eu aşteptam plictisită într-un magazin să mi se completeze o garanţie, fetiţa mea a venit către mine zâmbind cu tot sufletul şi mi-a întins bucuroasă o punguţă. Cu un pandantiv - fetiţă. Să-mi amintesc mereu de ea, fetiţa mea. Două lacrimi de emoţie şi bucurie au ţâşnit îndată din ochii mei, iar inima mea s-a făcut mică, mică... Am rămas oarecum fără cuvinte şi am strâns-o tare tare la pieptul meu, dorindu-mi să nu uit niciodată clipa aceea. Şi ziua în care Ilinca a ales să nu-şi cumpere o jucărie şi să-mi ia mie un cadou pe care ştia că mi-l doresc...
Aşa că acum am două fetiţe: una în inima mea şi una pe brăţară, să-mi amintească de-o zi în care Ilinca mea a mai crescut puţin...
Mulţumesc, Ilinca! Te iubesc! Să nu uiţi asta niciodată!
Acum să revenim la titlu.
O lacrimă pentru ziua de ieri pentru că, pur şi simplu, frumoasa mea fetiţă pe nume Ilinca, mi-a scos peri albi. Pentru că ea nu vrea să scrie nimic, pentru că ea nu vrea să citească, pentru că ea nu vrea să repete tabla înmulţirii. Pentru că ea vrea să zacă pe canapea şi să se uite la TV. Toată ziua, fără comentarii prea multe din partea mea. Şi pentru că ieri mi-am pierdut răbdarea, mai că am vărsat o lacrimă de ciudă, în barbă.
Două lacrimi pentru ziua de azi. Pentru că feţiţa mea, care m-a bătut azi toată ziua la cap să o duc la mall să-şi ia balerini din banii ei, a profitat de un moment de neatenţie de-al meu şi a zbughit-o, unde credeţi? La magazinul de bijuterii al cărui catalog l-a studiat cu simţ de răspundere de la ziua mea încoace... Unde a ales să-şi cheltuie cei 100 de lei primiţi cadou de ziua ei de la bunica şi de la prietenul Costel pentru mama ei... Şi în timp ce eu aşteptam plictisită într-un magazin să mi se completeze o garanţie, fetiţa mea a venit către mine zâmbind cu tot sufletul şi mi-a întins bucuroasă o punguţă. Cu un pandantiv - fetiţă. Să-mi amintesc mereu de ea, fetiţa mea. Două lacrimi de emoţie şi bucurie au ţâşnit îndată din ochii mei, iar inima mea s-a făcut mică, mică... Am rămas oarecum fără cuvinte şi am strâns-o tare tare la pieptul meu, dorindu-mi să nu uit niciodată clipa aceea. Şi ziua în care Ilinca a ales să nu-şi cumpere o jucărie şi să-mi ia mie un cadou pe care ştia că mi-l doresc...
Aşa că acum am două fetiţe: una în inima mea şi una pe brăţară, să-mi amintească de-o zi în care Ilinca mea a mai crescut puţin...
Mulţumesc, Ilinca! Te iubesc! Să nu uiţi asta niciodată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)