luni, 14 septembrie 2009

Jurnal de gradi - day one

Fara sa pun ceasul sa sune, la 6 jumate trecute fix sar din pat. Nu mai am somn. E prima zi de gradi. Pun de cafea, ma uit la ceas, zic ca am timp sa fac putina ordine pana trezesc copiii. La 7 aud usile, aud pasi, copii s-au trezit. Singuri. Cu ochii carpiti de somn. Cu fetele somnoroase. "De ce v-ati trezit mami, asa de dimineata?" "Sa nu intarziem la gradi, mami."
Ilinca n-a mai avut demult ora asta pe ceas. Poate doar sa bea lapte si sa se culce la loc...
Si s-au dus fuga fuga pe canapea in sufragerie, la desene. Au mancat, s-au uitat la desene, ne-am imbracat, am plecat. Erau fericiti, emotionati si nerabdatori. La gadi lume multa, parinti, flori, copii agitati. Imi venea deja sa plang, tre sa recunosc. Ilinca nu mai era asa de incantata. Am intrat in clasa. Parintii erau gramada unii peste altii. Cativa copii plangeau. Ilinca era palida la fata. Isi pusese mainile la urechi. Se uita cu niste ochi amarati la mine si cu o fata lunga de-mi venea sa o iau acasa si sa o tin langa mine pana merge la scoala, cel putin. Dar nu se poate. E timpul sa zboare din cuib. Am incercat sa-i reamintesc ca i-am povestit despre copiii care plang. Dar nu puteam sa mai vorbesc. Vroiam doar sa o iau acasa... Unde e bine, unde nu plange si nu tipa nimeni, unde nu sunt oameni rai, unde e in siguranta. I-am mai aratat cateva jucarii, niste papusi frumoase, i-am spus ca o iubesc si ca vin sa o iau mai tarziu. I-am spus ca plec, ma duc sa-l pup si pe Luk. N-am vrut sa o mint, n-am vrut sa dispar fara sa-mi iau ramas bun... M-am dus si la Luk la clasa, nici el nu era prea vesel... L-am strans in brate, i-am spus ca-l iubesc, avea lacrimi in ochi si el. Lui nu i-a placut niciodata la gradi, nici acum nu ii place. Da Doamne sa ii placa macar la scoala...
Am plecat tinandu-ne de mana, eu si Alexandru. El mai linistit, eu cu lacrimi in ochi... De ce se fac asa repede mari?
M-am dus pe la 11 jumate sa vad ce face. A plans toata dimineata cu mici pauze, mi s-a spus. Cand zice ca vrea la mami chiar vrea la mami, nu o poate alina nimeni. Cad m-am dus eu nu plangea, ca daca ar fi plans as fi luat-o acasa. O las sa doarma de pranz acolo, vedem noi ce o sa fie maine... Am incredere ca o sa fie bine. Dar cred ca mai dureaza perioada de acomodare. Mi-a ramas in cap imaginea lui Luk, care dadea sa planga, dar se straduia sa n-o faca, sa nu inceapa si Ilinca sa planga dupa el. Am copiii mari...

9 comentarii:

  1. Offf ... mai ca-mi vine si mie sa plang!
    Eu nu am sunat si nici nu am trecut pe-acolo pana acum! Poate ma duc o fuga acum!
    M-am emotionat si eu , sa stii!

    Pup si bafta multa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai de capetele noastre doamna. Is chiar curioasa ce a facut daria, sa ma suni sa-mi povesesti :))
    Ilinca cica a mancat micul dejun, printre suspine. Isi gaseste consolarea in mancare :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Hello again!

    Am fost si eu o fuguta la gradi pe la 1 si mi-a zis directoarea ca Daria s-a comportat exemplar - doar la capitolul mancare e tocmai pe invers fata de Ilincuta - adica a strecurat cateva linguri de ciorba si a ciugulit putin din felul 2 ... Cu Dumnezeu inainte!

    RăspundețiȘtergere
  4. hai ca se transforma intr-un blog mai lacrimogen ca al lui Alice Nastase :))

    RăspundețiȘtergere
  5. haidi bre, mai taci din gura. unde scrie ca n-am voie sa plang? :P nesuferitule! nu mai stii cand ma intrebai cum e cu plansul la gradi?

    Cami, o sa fie bine. Sunt convinsa.

    RăspundețiȘtergere
  6. lasa ca vede el mihai cand i-o veni si lui randul s-o duca pe sofi la gradi! :)
    la mine a fost mai simplu - am plans doar eu. :))
    sa fie bine repede va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. eh, mihai (a se citi mai mult co-autoarea) o duce pe sofia la cresa de vreo 9 luni. Si vede cresa ca pe un rau necesar. Sofia plange cand ajunge acolo vreo 2 minute, dar dupa aia e happy.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dă doamne să ajungă şi Ilinca să plângă numai doo minute :))
    Povestesc dupa amiază aventurile zilei a doua, e funny rău de tot, până atunci staţi cu sufletele la gură :)))))

    RăspundețiȘtergere
  9. Alina, n-am avut noroc de copii care să nu urle la grădi. Îmi pusesem o oarecare bază în Ilinca, dar văd că n-am sorţi de izbândă... :))

    RăspundețiȘtergere