Jurnal de gradi - day two

Ziua a inceput prost, trebuie sa recunosc. Maraielile de rigoare au inceput de-aseara. Ea nu mai merge la gradi. Fiindca am tot insistat, s-a hotarat sa mearga totusi putin. cat sa-si ia cornul (gustarea de dupa amiaza) si apoi vine acasa. Si ce daca nu e nimeni acasa? Sta singura, care-i problema? :)) Cu chiu cu vai s-a culcat. Devreme. Pe la 9 seara.
Sa revenim la momentul diminetii. Maraieli. Putine. Cat ii sta bine unei fetite de trei ani. Am plecat voiosi la gradi. Pe drum a inceput Luk sa planga. Nu zicea ca nu vrea la gradi. Dar asta ar fi vrut sa zica. Ilinca s-a tinut tare pana la usa clasei aproape. Unde s-a dezlantuit urgia. Plangea cu lacrimi de crocodil. Fiindca plangeau si ceilalti. Si se agata de gatul meu si ma strangea cu toata puterea ei. N-am avut sorti de izbanda, nu vroia sa ma asculte. Am lasat-o plangand, ce era sa-i fac? Intarziam la serviciu daca stateam mai mult... Stiam ca or sa aiba doamnele grija de ea. Pe una dintre doamne o cunosc de o viata. Am copilarit cu fetele ei, am mancat din aceeasi farfurie. Stiu ca are grija de ea. N-ar lasa-o inima pe doamna sa o lase sa planga la nesfarsit. Cum a patit bietul Luk in primul lui an de gradi.
Am plecat amarata si nervoasa. Si la fel am fost toata ziua. Mare mirare ca nu m-am batut cu nimeni... :))
I-a luat tati la 3 jumate. Raportul a fost plin de speranta. Doamna de dupa amiaza a zis ca de cand a venit ea, adica de pe la 12, nu a mai plans deloc. Nu am un feed back exact despre prima parte a zilei...
Ea arata mai putin incercanata decat ieri, ochii nu sunt la fel de rosii...
Incerc sa capat un feed back chiar de la Ilinca.
"Mami, ai mai plans azi?"
"Ihim"
"Cu cine te-ai imprietenit azi?"
"Cu Alexa"
"Si ce ati facut impreuna?"
"Am plans" :))))
"Mult?"
"Ihim"
"Ai mancat azi?"
"Ihim"
''Si ce ati mai facut?''
''Pai am stat la masa, nu mult, m-am ridicat, m-am dus in clasa si apoi a venit tati sa ma ia.''
Cam asta am aflat de la Ilinca despre prima zi...
Luk a fost mai succint. S-a imprietenit cu un coleg nou. Pe care nu mai stie cum il cheama. S-au jucat. Au mancat. Au dormit. Si gata.
Poate o sa fie si mai bine maine...

PS: la multi ani iubi si costel! la cat mai multi impreuna! Sa ne ajute Dzeu sa va botezam copilul la anul :)))