nostalgie

Prea repede a trecut vara asta... Prea repede a venit toamna... Mi-e frig peste noapte, trebuie să scot păturile. Nu-mi place să scot păturile. Nu-mi place toamna. Mie îmi place vara. Ma simt liberă vara. Am mai mult timp, ziua e mai lungă. Ne plimbăm tot timpul. Mergem la mare. Mergem la ţară şi stăm acolo peste noapte. Vara asta am redescoperit ce frumos e la ţară. Am stat până târziu afară în curte, am recitit cu drag "La Medeleni", am ascultat greierii şi am numărat stelele, am respirat aer curat şi am admirat peisajul... Mi s-a strâns stomacul de emoţie când am realizat că a venit toamna. Copiii merg la cămin. Ilinca merge pentru prima oară în colectivitate. Dacă aş putea, i-aş ţine acasă până se duc la şcoală. Prea repede cresc. La anul Luk merge la şcoală. Au mai multe responsabilităţi. Nu mai sunt copiii fără nicio grijă. Mi-e ciudă că Ilinca o să realizeze că mai sunt pe lumea asta şi oameni răi, mi-e ciudă că învaţă că TREBUIE să facă anumite lucruri, nu să le facă când are ea chef. Mi-e ciudă că o să o trezesc dis de dimineaţă, când ei îi place atât de mult să doarmă... Mi-e ciudă să-i stric somnul ăla dulce al dimineţii, mi-e ciudă că cineva o să o forţeze să pape micul dejun, când ei nu-i place deloc să manânce dimineţa... Deci mi-e ciudă, da???
Mie îmi place vara. Dar am mai zis asta, ştiu. Vara e fumoasă, e luminosă, e plină de viaţă şi de culori. Vine frigul, se micşorează ziua, stăm mult în casă, nu avem pe unde să ne mai plimbăm, ne uităm prea mult la TV, facem prea puţină mişcare, respirăm prea puţin aer curat. Urăsc serile lungi de iarnă, care nu se mai termină...
Îmi doresc ca vieţile noastre să fie o vară continuă. Să mergem la ştrand, să ne plimbăm, să mâncăm multe legume şi fructe, să ne întâlnim des cu prietenii. Să ne bucurăm.
Parcă n-am regretat niciodată că se termină vara aşa cum regret vara asta. Nu ştiu de ce...
Of...