de neuitat

1. Ieri, în maşină, după ce ne întoarcem de la grădi, are loc următoarea convesaţie:
Ilinca: "Luca, dă să te pup că tare mi-a fost dor de tine azi la gradi!!!" (pe un ton afectat de parcă dorul ăsta o sa fie motiv de consiliere psihologică în adolescenţă)

Se întinde, îl pupă mămoasă pe frunte şi se aşează mulţumită la loc.

Eu: "ce dulce eşti, draga mea, ce frumos te porţi cu fratele tău!"
Ea: "Sunt dulce ca o căpşunică, mamiiiiiii!!!!!"

Right.

2. Ne hotărâm să mergem în parc. Tot ieri, tot după grădi. Ajungem aproape de parc. Ilinca întreabă:
"Mami, unde e Mimi a mea?" (Mimi e doamna care ne-a fost bonă, pentru cine nu ştie.)
Eu: "Ilinca, Mimi nu mai e a noastră, Mimi are acum grijă de alt copil."
Ea. Bâzâind deja: "Înseamnă că eu sunt acum o fetiţă fără Mimi a ei??????" Plângând de-a-binelea... Nu ştiam dacă să râd sau să plâng... M-a umflat râsul pentru că ea a fost tare sinceră. A uitat că Mimi nu mai e a noastră de vreo cinci luni...