Cum nu am eu somn...

... duminica dimineata la 6 fara un sfert. Dupa ce m-am straduit sa adorm la loc vreo 20 de minute m-am ridicat din pat sa-mi fac macar o cafea, sa nu ma mai chinui. Pe balcon la bucatarie am dat nas in nas cu ea, luna plina. Mare, rotunda si stralucitoare, parca-mi face in ciuda. Ii fac si eu in ciuda cu o cafea mare si buna. Bauta intr-o alta ceasca decat cea pe care o folosesc in fiecare zi. Vineri dimineata, in masina, am avut un moment brusc de revelatie. Ilinca a crescut. Stiu, e hilara revelatia mea, dar asta este... E clar ca trece intr-o alta etapa de dezvoltare. Ilinca imi e tare draga pentru ca stie sa-si verbalizeze sentimentele. De mica a fost asa, ei i-a fost aproape tot timpul usor sa spuna: sunt trista pentru ca, sunt suparata pentru ca, sunt fericita pentru ca... Lui Luk nu i-a fost niciodata usor sa faca asta. Si pe ea o apreciez pentru asta. Insa acum a trecut intr-o etapa in care gaseste singura solutii pentru problemele ei. Dupa cum spuneam,vineri s-a trezit nervoasa. Nimic neobisnuit pana aici, asta se intampla destul de des. Si a stat ea asa suparata de cand a deschis ochisorii pana l-am dus impreuna pe Luk la scoala. Si, in masina,la semafor, a inceput sa vorbeasca cu mine: - Mami, eu am o cutiuta. (Am smtit ca are ceva important sa-mi spuna, asa ca am intrat rapid in jocul ei) - Ce tii in cutiuta, Ilinca? - Supararile. - Si ce fac ele acum? - Au iesit afara, cutiuta nu mai are capac. - Pune-i-l la loc, te rog frumos. Explica-le supararilor tale ca nu au ce face acum la noi, noi am decis sa ne bucuram ca e vineri azi :) - Dar nu vor sa intre!! - Indeasa capacul peste ele si arunca acea cutiuta intr-un colt! A imitat sunetul ala pe care il faci cand indesi un lucru undeva si a zambit fericita. - Gata, au plecat!!! Luca... Luca e baietelul mamii in continuare :)) Dar a inceput sa nu mai fie la fel de dispus sa ma ajute cu orice il rog. De fapt are perioade si perioade. Perioade in care nu mai scap de el de pe langa mine, cand vrea sa ajute cu orice, sa invete sa faca orice. Vrea sa calce, vrea sa spele vasele, vrea sa ajute la gatit. De fapt, e dispus sa faca orice este nou pentru el. Si perioade cand nu vrea sa faca nimic. Nu are chef sa ajute cu nimic, vrea doar sa fie lasat in pace, sa se joace la calculator, eventual :) E un baietel adevarat, desigur. Are momente cand parca nu isi gaseste locul. Parca nu mai are chef sa se joace cu masinutele. Dar nici nu-si gaseste o activitate care sa-i faca placere cu adevarat. Atunci navaleste peste mine in bucatarie. Are momente de relaxare in care asculta muzica la TV sau calculator la volum maxim. Sincer, pe mine ma enerveaza. Mereu m-au deranjat zgomotele puternice. Dar il las in pace, daca lui ii face placere. E impastiat si dezordonat, in mare parte a timpului. "Am uitat" e la mare moda zilele astea. Am uitat de teme, de lectia la engleza, am uitat sa-mi fac ghiozdanul, am uitat sa transcriu textul la romana. Am uitat sa-mi strang masa dupa ce am mancat, am uitat sa-mi duc sosetele la rufe murdare. Am uitat ca n-am voie sa ma bat cu sor-mea, am uitat, am uitat, am uitat... Dar cand am nevoie cu adevarat, stiu ca ma pot baza pe el. Intelege cand e o treaba serioasa la mijloc si cand trebuie sa se mobilizeze. Il vad si il simt ca e intre doua perioade din viata, parca e intre copilarie si o preadolescenta timpurie... Trebuie sa ma pun cu burta pe carte si sa mai citesc despre etapele ce vor veni, ma simt oarecum luata prin surprindere de noile tendinte din viata lui si psihologic vorbind nu-s pregatita :) Pentru ca, psihologic vorbind, nu vreau sa constientizez ca amandoi cresc... Sunt cei mai intelegatori copii pe care i-am vazut eu vreodata :) Sunt cei mai buni copii pe care i-as fi putut avea. Sunt copiii care ar renunta oricand la o jucarie, pentru un concediu sau o plimbare cine stie pe unde. Sunt copiii care apreciaza mai mult excursia pe undeva in detrimentul unor lucruri materiale. Si chestia asta nu poate decat sa ma bucure... Sunt copiii care ma provoaca zi de zi sa fiu mai buna, pentru ei. Sunt copiii care m-au invatat ca nu sunt perfecta, ca sunt doar un om. Sunt copiii care inteleg ca targetul unei zile mai grele sau obositoare este doar sa supravietuim :) Si ca maine putem sa facem chestii extra, de care sa ne bucuram cu adevarat. Sunt copiii care respecta regulile familiei pentru ca au inteles care ele ne ajuta sa ducem la capat fiecare zi din viata noastra. Dar stiu sa se bucure cu adevarat de o zi in care facem lucrurile anapoda pentru ca asa avem noi chef :) Sunt copiii care muncesc cot la cot cu mine in ziua de curatenie, pentru o portie delicioasa de gogosi :) Sunt niste copii minunati carora nu ezit sa le spun ca ii iubesce de 100 de ori pe zi si pe care nu ezit sa-i laud tot de atatea ori pe zi...