Dragă Ilinca (2),

Tu ştii că, uneori, eşti o fricoasă mică, ca un iepuraş. Dar mai ştii ca, întotdeauna, te-am lăsat să faci lucrurile în ritmul tău, pentru că aşa obţinem cele mai bune rezultate şi aşa realizezi cât e de uşor să faci chestii de care, în gereral, te temi. Pe tine nu te motivează prea mult competiţia, nici măcar aia cu fratele tău, decât la mici prostioare zilnice care ne fac viaţa mai frumoasă şi mai palpitantă :)

Am promis că te laud public, pe blog, că ţi-ai făcut curaj şi ai pornit să înoţi singură - singurică, pe distanţe mai lungi. M-am bucurat tare mult când, în weekend, în timp ce înotam turele mele interminabile de bazin, m-am trezit cu tine fix în mijlocul bazinului. Tu, care nu te îndepărtai mai mult de 3 metri de margine. Eu ştiu că tu poţi să înoţi încă de anul trecut. De când vă jucaţi mereu în bazinul de adulţi, fără ajutorul colacului sau al aripioarelor. Te-am tot îndemnat să faci asta şi te-am tot încurajat. Dar nu ai vrut. Te tot uitat în spate şi când vedeai că te-ai îndepărtat de zona ta de siguranţă, intrai în panică şi începeai să înghiţi apă :) Dar de data asta ţi-ai făcut curaj şi ai început să înoţi voiniceşte alături de mine! Bravo, fetiţa mea curajoasă! Ai văzut că poţi? Poţi să faci multe lucruri, dar te încăpăţânezi să nu mă crezi. Te rog, ai mai mult încredere în tine! Ştiu că e uşor de zis, dar greu de făcut. Însă noi suntem aici să te susţinem şi să te încurajăm! Cu drag, mama.

Mie mi-e dor, lui nu

Mie mi-e dor de fiul meu. Lui nu îi e dor de mine. Nu-mi place să am doar un copil acasă. Copilul de acasă se plictiseşte fără copilul de la ţară, dar nu recunoaşte. Copilul de la ţară se plictiseşte fără copilul de acasă, dar e prea mândru să recunoască. Casa mea e pustie fără doi copii, parcă îmi lipseşte veşnic ceva. Ilinca nu are partener de joacă, aşa că vrea să se joace tot timpul cu mine. E distractiv o vreme, apoi nu mai am chef. Deci, îmi vreau copilul înapoi... Dar el nu vrea să vină... Cum să-l conving?