Motivele pentru care sunt recunoscătoare

Ieri, dis-de-dimineață, la cafea, Simona mea dragă, m-a anunțat că am o temă de făcut. O parte din temă suna cam așa: ”Notează pe o hârtie sau în propria-ți agendă evenimentele cu notă deosebită din acest an și gândește-te pentru ce anume ești recunoscătooare, care este binele/multumirea/înțelepciunea care pătrunde dincolo de orice situație, poate chiar si una privită a fi supărătoare”. Tema era în legătură directă cu solstițiul de iarnă. Toată tema a constat, de fapt, în așternerea pe hârtie a motivelor pentru care sunt recunoscăoare pentru anul care se încheie și a intențiilor pe care mi le stabilesc pentru anul ce urmează.

Anul ăsta ce se încheie mi-a dat multe multe motive să fiu recunoscătoare, a fost un an mult mai bun cu noi decât anul trecut, care a fost unul de nepovestit, de fapt și de drept...

Într-o ordine absolut aleatorie, sunt recunoscătoare pentru:
- cei doi copii minunați alături de care am impresia că pot muta munții din loc;
- familie;
- timpul investit în mine;
- progresele mari făcute de noi, în procesul de vindecare a anului trecut;
- toate momentele în care am picat, fiindcă am avut de unde să mă ridic;
- pentru fiecare ridicare, fiindcă m-a ajutat să înțeleg, de fiecare dată, că pot mai mult;
- prietenii pe care viața ni i-a dăruit, cu generozitate;
- oamenii mai vechi care au ales să rămână alături de noi;
- oamenii mai noi pe care viața ni i-a scos în cale, cu folos;
- noua mea iubire, alergatul;
- bucuria de a asculta muzică;
- clasele de yoga la care am avut privilegiul să particip, s-au pliat pe nevoile mele de la momentul respectiv din viața mea;
- toate kilogramele pierdute, de fiecare dintre noi trei;
- perseverența cu care m-am dus la sală sau am ieșit la alergat;
- toate zilele în care mi-am găsit puterea sa zâmbesc;
- toate clipele în care am reușit să râd în hohote și din tot sufletul;
- fiecare cafea de dimineață, băută în tihnă, alături de fiul meu;
- toate plimbările pe care le-am făcut, pentru toate locurile noi pe care le-am vizitat, pentru toate experiențele trăite de noi în călătoriile noastre;
- toate nopțile în care am dormit puțin, fiindcă mi-am umplut timpul cu lucruri mai bune, mai folositoate și mai frumoase decât somnul;
- toate momentele în care am mers pe stradă, m-am uitat la cer, la copaci și am zîmbit necunoscuților care treceau pe lîngă mine;
- puterea mea de a-i inspira și pe alții să își depășească limitele;

Mai sunt câteva lucruri pentru care sunt recunoscătoare. Dar le țin doar pentru mine. Poate că va veni un moment în care voi putea sa povestesc și despre ele...

E un exercițiu bun. Încercați-l și voi! Vă va ajuta să realizați cât de bogați sunteți, de fapt...