vineri, 9 noiembrie 2012

Nerabdare

Azi ii aduc acasa. Au fost in vacanta la bunicul de sambata trecuta. Mi-e dor de ei de nu mai pot. Am avut la dispozitie timp de o saptamana o casa goala si exagerat de linistita. Doar eu si casa. Singurul producator de zgomote a fost televizorul. Si eu, cand am mutat niste mobila sa adun gunoiul de pe sub ea. Mi-am auzit gandurile de o saptamana incoace. Intai a fost placut. Apoi nu mi-a mai placut. Am prea multe ganduri in cap, daca am timp sa le ascult imi vajaie capul. Si urechile. Asa ca mai bine le ignor. Dar nu-i nimic, nu mai am timp sa le ascult de azi incolo, o vreme. De ce sa le mai ascult? Mai bine ascult glasuri vesele de copii, glasuri plangacioase, glasuri paracioase. Mi-e dor de ei... Si lor de mine. Mi-a spus chiar Ilinca aseara, la telefon, pe o voce plangacioasa. "Mamiiiiii, vreau sa vii mai repede, mi-e dor de tineeeee!!! Vreau sa vii chiar acum..." Vin mamico, vin, chiar astazi dupa amiaza. Vin sa va aduc inapoi acasa, sa ma bucur de voi, sa ma enervez cu voi si pe voi, vin sa va imbratisez si sa va iubesc. Cand sunt plecati, vinerea e cea mai nesuferita zi. Pentru ca dupa amiaza cand ajung la ei vine tare greu. Nu mai am rabdare de nimeni si de nimic pana nu ajung ajung la ei. Nici ei nu mai au rabdare. Si cand sunt nerabdatori se cearta si se impung toata ziua. Si il enerveaza pe bunicul. Dar bunicul e bun si bland si ii tolereaza. Si ii iubeste. Stiu ca atunci cand or sa fie mari, isi vor aminti cu drag si dor si iubire de toate vacantele la bunicul. Bunicul lor e ca bunicul din povesti. Ii ia seara pe fiecare pe un genunchi si le povesteste lucruri. Si le cere cate un pupic si ii inveleste toata noaptea si le spune ca-i iubeste. Si ii rasfata si ii cearta daca e cazul. Si se uita la ei cum se joaca si ii pune la treaba. Si le face un cozonac si niste poale-n brau dumnezeiesti. Si ii asteapta in toate vacantele cu o nerabdare de copil mic. Si ii ingrijeste cum se pricepe el mai bine, un barbat singur de aproape 70 de ani. Caruia nu stiu daca am sa-i pot multumi vreodata asa cum se cuvine pentru ceea ce face pentru nepotii lui...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu