luni, 26 noiembrie 2012

o banala zi de luni, o decizie de copil mare si-o negociere

Zau, ziua mea de luni n-a fost nici pe departe banala, asa cum se prevestea de la prima ora a diminetii... Intai de toate mi-a aparut un fata ochilor mei aproape inchisi, caci nu consumasem cantitatea de cafea necesara care sa-i ajute sa se deschida, un chip de baietel vesel cu ochii lucind de bucurie. Pentru ca avea sa mearga la scoala!!! Nu cred ca am sa-l mai vad vreodata asa de bucuros ca se duce la scoala. :)) Dupa ce a stat o saptamana acasa si s-a mutat de pe canapea pe fotoliu, de la televizor la calculator, din patul lui in patul meu si tot asa, dupa ce s-a plictisit crunt si dupa ce in primele 4 zile a fost deprimat si in urmatoarele zile ne-a tocat nervii mie si sora-sii, azi s-a trezit bucuros nevoie mare ca merge la scoala. Bucurie din aia sincera, ca atunci cand primeste o ciocolata sau un cadou. Sora lui nu s-a trezit la fel de vesela, era luni, ce naiba, ochii nu se deschideau, picioarele nu vroiau sa o asculte. In plus, avea sa mearga la scoala nu cu mami, ci cu prietena Diana, caci mami trebuia sa-l duca pe Luca la scoala, sa-l dezbrace, sa-i schimbe incaltarile si sa-i care ghiozdanul, lucrurile alea care nu pot fi facute cu o mana in gips... In fine, am plecat la scoala care cum a putut. La birou ziua s-a dus extrem de repede pana la 2 si cam greu pana la 4, dar s-a dus.

Acasa am zis ca gatesc... Ce sa gatesc? O musaca si gata. Dar nu, eu nu pot sa gatesc doar pe un ochi la aragaz, eu tre sa le deschid pe toate, concomitent sau pe rand, tre sa murdaresc juma de bucatarie si sa fac multe chestii, altfel, timpul in bucatarie mi se pare pierdut. Asa ca 2 ore jumate mai tarziu m-am ales cu musacaua, o budinca la cuptor, niste piure cu peste pane si vreo 20 de clatite. Clatitele nu erau in plan, dar a facut bona noastra compozitia si nu a mai reusit sa le si coaca, din moment ce eu i-am zis sa foloseasca tigaia gresita :)) Si cum eu nu arunc mancare, am copt o ora la clatite. Asa ca acum sunt nitzel franta si inca nu mi-am terminat jobul pe ziua de azi. Mai am de spalat 2 prunci, de citit vreo 20 de pagini dintr-o carte de povesti, de ascultat fisa la citire a lui Luca si, cu ajutorul lui Dzeu, daca imi da putere, de facut si un dush...

Asta a fost banala mea zi de luni. Dar stati asa, nu plecati, urmeaza DECIZIA. Ilinca nu vrea sa mai mearga cu mine la scoala saptamana asta, cred ca s-a saturat sa o alerg eu dimineata de dimineata, asa ca merge la scoala cu Dianaaaaa!!! Uraaaa!!! Cine o cunoaste pe fi-mea, intelege ce inseamna decizia asta a ei... Lucru mare, pe cuvant. Imi creste fata si eu imbatranesc... Macar il am pe baietelul meu care merge la o scoala mai indepartata si inca mai are nevoie de un sofer dimineata si de un insotitor in urmatoarele 2 saptamana pana scoate gipsul... Baietelul meu care nu mai stie cum sa faca sa scoata un ban de la mine sa-l puna la pusculita. Cum acum nu e prea apt pentru treaba in casa, ca sa fie platit, ma pune sa-i dau 1 leu daca isi numara toate masinile... Ha. S-o creada el, leul e al meu.

Asadar, daca ziua de luni a inceput asa, asa o sa-mi fie toata saptamana, clar. Marti am sedinta cu parintii la scoala Ilincai, miercuri am sedinta cu parintii la scoala lui Luca, joi as vrea sa ma duc si eu sa ma tund. Si asa alerg vesnic ca nebuna, nu vreau sa sperii copii aratand si ca o zaluda... Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...

Later edit: intre timp a avut loc o negociere la sange. Si da, leul nu mai e al meu. E al lui. A zis ca duce gunoiul. 1 lei punga, zise el. Un leu doua pungi pe jumatate goale, zisei eu.. Doi lei zise el. Un leu, zisei eu, daca vrei bine, daca nu, imi duc singura gunoiul si pastrez si leul. Asadar, am un leu mai putin in portofel.

Un comentariu:

  1. Si nu esti obosita cu tot ritmul asta, nu vrei si tu o pauza doar pentru tine?

    RăspundețiȘtergere