luni, 19 noiembrie 2012

Statul

Vineri (înainte de nefericitul accident care s-a soldat cu o mână în gips) m-am dus cu Luca la poştă să iau alocaţiile. I-am explicat de unde vin şi, cât sunt de mici în comparaţie cu nevoile lor. A zis ca vrea şi el 10 lei din aia 42 să îi pună lunar la puşculiţă, restul cică pot să-l folosesc eu când mă duc la Lidl să iau lapte şi cereale. Mi s-a părut o cerinţă rezonabilă, aşa cum am fost de acord. Ajungem acasă, îi dau lui Luca 20 de lei să pună 10 lei în puşculiţa lui şi să-i dea 10 lei soră-sii. O cheamă pe Ilinca şi îi zice:
- Ia ăştia 10 lei să ţi-i pui în puşculiţă.
- De unde sunt? întreabă nedumerită pisicuţa, deoarece ea nu e învăţată să primească bani pentru puşculiţă fără să fie ziua ei sau fără să facă ceva munci prin casă.
- De la stat, răspunde Luca.
- Dar cine e statul ăsta de ne dă bani?
- Ăştia care ne conduc.

The end

2 comentarii:

  1. :)))) si uite asa se ormeaza mentalitatea de bugetar :)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai trebuie sa dea piept cu viata de mici, zic. Sa fie pregatiti :)))))

    RăspundețiȘtergere