luni, 2 noiembrie 2009

aducere la cunoştinţă

Doresc, pe această cale, să le aduc tuturor la cunoştinţă că Ilincuţa - pisicuţa- obrăznicuţa nu mai plânge la grădi. Deloc. Poate doar mai comentează câte ceva, dar nesemnificativ. Nu se mai culcă plângând că nu vrea la grădi. Nu se mai trezeşte plângând că nu vrea la grădi. Se trezeşte cu zâmbetul pe buze, aşa cum e ea de obicei. Seara povesteşte despre ce a făcut acolo. Cântă cântecele, se chinuie să recite poezii. Treaba asta cu recitatul nu îi iese, dar inventează pe loc ceva. Sau îşi aduce aminte dintr-un vers şi pe marginea lui inventează versuri. Fără rimă, desigur. Dar spune că recită.
Treaba asta cu ne-plânsul durează cam de o săptămână jumate, aş zice. Recunosc în mod cinstit că e meritul lui tati. Ori de câte ori am dus-o eu, a urlat. Aşa că am lăsat greul pe umerii lui. Cumva, a reuşit. Bravo tati!

4 comentarii:

  1. Numai stiu daca la tine am comentat ca atunci cand o ducea tatal ei sau mama pe Diana la gradi nu plangea niciodata...dar cand o duceam eu, a plans in toti cei 4 ani...

    Bravo Ilinca! Pup cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Pupam pe Ilincuta! Toti o pupam.
    Deci, inteleg eu acum (mai ales dupa comentariul Mihaelei) ca e musai ca tati s-o duca cei 4 ani la gradi. Ca sa nu sufere nici mami, nici fata. Nu e bine asa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari Ilinca si bravo tati de Ilinca pentru staruinta si rabdare!Nah,acum e fetita mare,daca nu mai plange!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumim, multumim pentru felicitari. I le-am transmis d-rei si a fost foarte mandra :))

    RăspundețiȘtergere