De vineri, de cand au auzit ca o sa fie cod portocaliu, au inceput sa se uite lung si cu speranta in priviri pe geam.
- Cat e ceasul?
- 6 jumate zic eu.
- Nu ninge, iar au gresit astia de la meteo, au zis ca incepe codul portocaliu la 6. E 6 jumate, de ce nu ninge? intreba un baietel pe nume Luca
- Ai rabdare, o sa vina si zapada.
- Nu cred, iar au mintit astia...
Seara, cand au vazut ca ninge au inceput sa topaie. Si sa se roage. Sa tina codul ala portocaliu macar doua zile, sa se inchida scolile. Sambata dimineata i-am surprins uitandu-se lung pe geam indata ce s-au trezit. Sa verifice daca mai ninge. Aseara la culcare, cand sa ies din camerele lor, iar fuguta la geam. Sa verifice daca mai ninge. Azi de dimineata au decis ca sigur maine nu merg la scoala, sigur sigur se inchid scolile. :) Pe la pranz suna tati. Si le da vestea cea buna. Desigur, el, care e la o distanta considerabila de noi, a aflat primul ca maine scolile sunt inchise. Tipete si urale de fericire. Topaiala. Iar strigare de fericire. Multumiri Celui de sus ca le-a ascultat rugaciunile. Iar topaiala. Iar tipete. Acum, din 10 in 10 minute sunt intrebata: mami, asa-i ca nu culcam mai tarziu asta seara? Ca maine e luni dar noi nu mergem la scoala. Tra-la-la-la. :)
Doamne, ce bine e sa fii copil si sa te bucuri atat de sincer. Eu ma bucur de bucuria lor. Ce frumos e sa fii mama unor copii care se bucura atat de sincer de zapada asta, de codul asta rosu - portocaliu. Ce frumos e sa fii mama unor copii care au bujori in obrajori dupa o portie zdravana de stat in zapada. Ce frumos e sa fii mama unei fetite care nu se mai opreste din vorbit si cantat pentru ca maine nu merge la scoala. Ce frumos e sa fii mama unui baietel care sta cuibarit pe canapeaua din sufragerie si citeste linistit si bucuros pentru ca maine nu merge la scoala. Ce frumos e sa fiu mama lor! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu