Ştiţi cântecul ăla?

... ăla cu "Ninge iar! Cad fulgi din cer! Ninge iar pe strada noastră. Ninge iar şi este ger, E mai frig ca-n frigider!Ninge iar!" Tra la laaaaaaaa!!! Da, asta fredonez eu de când m-am trezit. Şi, cunoscându-mă îndeajuns de bine, asta o să fredonez mai toată ziua... Deci da, ninge iar. Şi bate vântul. Şi e iarnă. Şi totuşi e ceva ce nu înţeleg: de ce e lumea disperată că ninge iar? Pentru că e iarnă, trebuie să ningă. Îmi aduc aminte de nişte ierni de când eram copil, când era zăpadă la fel de multă, veneam de la şcoală şi ne dădeam pe ghiozdan în loc de sanie. Şi se rupeau ghiozdanele mele de piele una - două. Şi nu înţelegeau părinţii mei de ce se rup aşa repede. Şi-mi mai amintesc de momentele când se oprea circulaţia maşinilor pe străzi şi nu circulau decât autobuzele. De care ne prindeam şi ne lăsam traşi cu sania sau cu patinele. Şi ce distracţie era! Şi nu ştia nimeni de coduri portocalii, galbene şi roşii. Şi nimeni nu se panica. Pentru ca era iarnă şi era normal să ningă. Acum de ce nu mai e aşa de normal?