Cum să-i spui mamei o veste proastă

Ieri, aproape de ora la care trebuia să plec de la biroul, mă sună fiul meu cel mare.
- Mami, ce faci? întreabă el suav.
- Bine mami, răspund eu, deja circumspectă, pentru că nu mă sună niciodată să mă întrebe ce fac...
- Mami, cumva eşti prost dispusă? întreabă el uşor îngrijorat.
- Nu, mami, nu sunt, răspund eu punându-mi deja întrebări despre ce se petrece acasă, unde doi copii erau singuri de vreo 2 ore deja.
- Bine, dacă nu eşti prost dispusă, atunci pot să-ţi spun că Ilinca a scăpat pe jos borcanul cu miere (unul din ala mare, de 800 de grame), care s-a spart şi acum Ilinca urlă foarte tare pentru că o s-o cerţi tu.

Să râd? Să plâng după mierea aia bună rău? Să mă enervez? Nuuuuu, nici gând. Printre suspine şi lacrimi am reuşit să vorbesc cu Ilinca şi să o rog să spele pe jos şi să adune cioburile, de preferinţă fără să-şi taie vreun deget. Ceea ce a şi reuşit. Fără să-şi taie degetele. :))