Dis-de-dimineaţă, într-o oarecare zi de octombrie, cum ar fi cea de astăzi, când ne-am trezit cu toţii uşor ameţiţi din cauza schimbării de oră, când fiica mea e ofticată că nu pot să o duc chiar ACUM la Bucureşti, unde ninge ca-n poveşti, când m-am trezit cu gândul la o varză cu afumătură, când l-am supărat pe tata spunându-i că azi nu mergem la el fiindcă nu ne place să ieşim din casă, Luca s-a decis că e momentul să-mi dea o lecţie despre solidaritatea dintre fraţi şi obligaţiile lor unul faţă de celălalt. Să mă explic: pentru el, solidaritatea frăţească însemnă, printre altele, că fraţii sunt oarecum obligaţi să împartă absolut orice. Inclusiv virusul care a chinuit-o pe sora lui săptămâna aceasta. Păi dacă ea a vomitat si a avut dureri de burtă şi a mâncat mâncare de regim, împotriva voinţei ei, de ce n-ar face şi el asta? Aşa că acum zace şi dânsul pe canapea, suportând cu stoicism crampele, starea de vomă şi jucându-se pe telefon. Nu înainte de a mă întreba dacă maine ar putea lipsi de la şcoală, că doar şi Ilinca a lipsit o zi. Mai vedem, puiule, mai vedem, poate până maine trece şi poţi merge liniştit la şcoală...
Iar eu, după ce termin varza cu afumătură la care am poftit, o să fac un orez cu morcovi şi nişte piept de pui la grătar, o bunătate. Şi am să merg şi la magazin sa reîmprospătez stocul de banane, covrigi şi sticsuri. Că tocmai l-am terminat.
Duminică frumoasă tuturor, dragii moşului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu