A fost un an ce nu-l pot descrie în cuvinte. A fost un an cât o mie de ani. Nu vreau să mai vorbesc despre el, nu vreau nici să îl mai plâng pe anul ăsta, nici sa îl mai râd, nici să-i fac bilanț, nici sa îl uit. Căci a fost anul de neuitat. Vreau să încerc, măcar, să îl las să se ducă.
Așa că mi-am luat, pentru prima dată în viață, un ruj foarte roșu, pe care am să îl port in noaptea asta. Am să îmi strâng copiii in brate, am să mă bucur de ceilalti copii ai mei, cei spirituali, alături de care petrec timp bun, am sa le spun tuturor ca îi iubesc. Si am să îmi doresc ca in anul ce vine sa rămânem toți. Atât am să-mi doresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu