O pisică neagră. O confirmare. Și-un zâmbet larg.

Cândva, într-o altă viață, nu foarte îndepărtată, nu puteam să trăiesc dacă nu simțeam că dețin controlul. Voiam ca lucrurile să mi se întâmple într-un anume fel, într-un anume moment. Făceam planuri peste planuri și mă încăpățânam să le duc la îndeplinire, chiar dacă asta presupunea să mă zbat mult, să mă enervez mult, să pierd mult timp și să nu mai am puterea să mă bucur când reușeam să fac ceea ce îmi propusesem. Viața, însă, m-a făcut să înțeleg că nu e întocmai bine așa. Apoi, au apărut în viața mea oameni care mi-au demonstrat că spontaneitatea e chiar benefică, poate aduce mult mai multă bucurie decât planificarea. Înainte, voiam să știu pas cu pas ce urma să fac într-o zi. Acum îmi planific treburile doar așa, în linii mari și mă bucur de un mesaj de genul ”hai p-afară”, primit târziu în noapte. ☺ Înainte, cântăream mult până luam o decizie, mai mult sau mai putțin importantă. Acum analizez mai puțin și îmi ascult inima mai mult. Îmi pare că sunt mai liberă. Pot să zâmbesc mai mult. Mă bucur mai mult. Lucrurile mi se întâmplă mai ușor.

Sunt zile în care cer universului câte un semn. Fiindcă, uneori, am nevoie să mi se confirme că sunt pe drumul cel bun. De cele mai multe ori, sunt sigură pe mine, n-am nevoie de confirmări. Îmi iau singură deciziile, mă bazez pe rațiune și, cel mai adesea, pe instinct.

Azi, când am ieșit din casă, știind că mă așteaptă o zi cu foarte multe lucruri de făcut, mi-am dorit să întâlnesc oamenii potriviți care să mă ajute să-mi rezolv toate treburile Și mi-am mai dorit o confirmare că am luat-o în direcția cea bună. Și, în timp ce-mi puneam eu dorințele astea, mi-a tăiat calea o pisică neagră. Sigur, primul instinct a fost să mă enervez, aproape toți credem că pisicile negre aduc ghinion, nu? Apoi mi-am dat seama că e doar un semn de la o persoană care nu mai e cu mine, dar care este, totuși, cu mine. Și-am zâmbit, fiidcă am înțeles că avea să fie o zi spornică. Și spornică a fost. Mi s-a confirmat că am luat-o pe drumul cel bun și că, atunci când dai cu toată inima, primești înapoi de acolo de unde te aștepți mai puțin. Universul îți dă doar atunci când ești pregătit, cu adevărat, să primești. Și m-am întors acasă cu un zâmbet larg pe față, spre uimirea necunoscuților cărora le-am zâmbit, pe stradă.