Panică. Panica mea. Nu vreau să dezamăgesc.

Am inima cât un purice și pulsul a luat-o razna, e pe undeva pe la sută. De vreo oră tot încerc să mă liniștesc și nu reușesc. Nu mai sunt în mișcare acum. M-am oprit. Stau liniștită pe-o canapea și mă uit lung la o masă pe care sunt așezate, ordonat, niște chestii. 

Judecând la rece, văd niște obiecte: ghivece mari și mici, pietre și câteva tablouri.

Judecând cu inima, văd niște obiecte care au suflet, deși par neînsuflețite.

O mână de oameni, vreo patru la număr, s-au străduit și au însuflețit niște obiecte, așa cum s-au priceput ei mai bine. Au pictat, au cusut, au pirogravat. Au pus acolo energie bună, talent, răbdare și dorința de a face bine și de a ajuta.

Ei bine, aici intervin oamenii cu numărul cinci și șase. Numărul cinci se va strădui să vă demonstreze, prin intermediul fotografiilor, că obiectele astea au un suflet. Iar al șaselea, respectiv subsemnata, foarte panicată la momentul vorbirii, va trebui să găsească modalitatea potrivită ca obiectele astea să ajungă la alți oameni, respectiv la voi, ăștia de vă pierdeți vremea să citiți ce scriu pe-aici. Și nu vreau să dezamăgesc. Dacă nu reușesc?!

Ne mai despart fix 2 zile de momentul în care voi porni un soi de campanie umanitară. Noi toți ne vom uni forțele să strângem niște bani care îi vor fi de foarte mare ajutor lui Mario, un băiețel blonduț, de-o șchioapă despre care am scris mai mult și aici, în cealaltă casă a mea, care-mi găzduiește textele. Timp de două săptămâni voi încerca să vă conving că e nevoie de un sat întreg să crești un copil. Sper că voi, satul meu, vă veți aduna pe lângă noi și nu ne veți lăsa de izbeliște. 

Până mă apuc eu de treabă, voi puteți să dați un like la pagina de Facebook a celui de-al treilea copil al meu, Asociația Youth 4 Future, fiindcă acolo se va desfășura acțiunea. Și un share la postarea asta. 

Totuși, am o dilemă: oare Youth 4 Future n-o fi al cincilea copil al meu, dacă pun la socoteală pisica și câinele? :) Hai că m-am mai relaxat puțin scriind postarea astea. Aproape că îmi vine să fac niște glume.

Sunt bine. Suntem bine. O să fim bine. Vom face un bine.