sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Luca şi Andilandi, patru cărţi şi-un autograf

Luca, la cei 11 ani jumate ai lui, are două mari iubiri: legourile şi cărţile. Legourile le iubeşte într-atât de mult, încât până la ziua lui, în octombrie, vrea să strângă la puşculiţă cei 1400 de lei necesari pentru un lego fabulos. La cât e de răbdător şi de perseverent, o să reuşească. Cărţile le iubeşte necondiţionat, le citeşte cu plăcere, pe unele le reciteşte chiar. Le iubeşte şi pe alea de la bibliotecă, şi pe cele noi cumpărate de mine, şi pe cele de pe lista de lecturi obligatorii primită de la şcoală.

Lista asta de lecturi obligatorii m-a făcut să răscolesc librăriile şi internetul de vreo două luni încoace în căutarea unor cărţi bine ascunse, pe care trebuia musai să le citească: seria Andilandi a Sînzianei Popescu şi Miriapodul Hoinar al Adinei Popescu au fost cele pe care nu am reuşit să le găsesc prea uşor. Dar nu m-am lăsat păgubaşă şi, uite aşa, într-o seară, discutând pe FB despre cărţi la o postare a Adei, am realizat că Sînziana Popescu era chiar autoarea seriei Andilandi pe care o căutam de ceva vreme... Timid, am intrat în vorbă cu ea, nu mi se pare tocmai frumos să acostezi un om aşa, pe FB, mai ales că nu-l cunoşti. Dar Sînziana este o doamnă drăguţă, conversaţiile au curs firesc şi cu uşurinţă. Victorioasă, câteva zile mai târziu, i-am spus că am reuşit să comand la Cărtureşti două din cele 4 cărţi din seria Andilandi. Cum Luca trebuia să citească doar două, ne-am mulţumit cu ele şi aşteptam nerăbdători coletul. Aşteptându-l, mi-a venit ideea să o rog, dacă poate şi nu o deranjez prea mult, să ne trimită un autograf. Să i-l dăruiesc cititorului meu o dată cu cele două cărţi. Un astfel de cadou i-ar fi plăcut cu siguranţă, mă gândeam eu şi i-ar fi sporit dragul de a citi.

Sâmbăta trecută, pe când suspinam noi după tati cel plecat din nou de lângă noi, pe când nu reuşeam să mă adun de pe jos şi să-mi revin după o altă despărţire, pe când credeam că nimic nu mă poate înveseli, iată că un om a reuşit făcând un gest frumos. Eu sunt învăţată să dăruiesc şi să ofer celor din jurul meu, dar tare ciudat mi se pare să şi primesc ceva în schimb... Draga de Sînziana mi-a scris spunându-mi să anulez comanda de la Cărtureşti pentru că mai are acasă seria Andilandi şi ar vrea să i-o dăruiască lui Luca al meu. Cu greu mi-am găsit cuvintele să-i mulţumesc, recunosc. Când sunt emoţionată nu mai am cuvintele la mine să mă folosesc de ele. I-am spus lui Luca despre darul ce urma să-l primească şi a chiuit de bucurie. A devenit brusc efervescent şi vorbăreţ, vesel şi nerăbdător. Atât de nerăbdător încât marţi, când i-am spus ca a primit darul, a venit repede la mine la birou să se convingă că e adevărat. A desfăcut pachetul cu o viteză uimitoare (cine îl cunoaşte pe Luca ştie, desigur, că viteza nu-i punctul lui forte) şi a citit repede cuvintele frumoase pe care Sînziana i le-a scris pe fiecare carte în parte.

De miercuri nu mai lasă cărţile din mână, cum prinde un moment liber, cum se apucă de citit. Din când în când apare şi-mi povesteşte cu răsuflarea tăiată prin ce aventuri au mai trecut gemenii dincolo de Poiana Vie şi povesteşte cu atâta însufleţire încât de-abia aştept să mă apuc şi eu să le citesc. Pe primul volum, Călătoria lui Vlad în celălalt tărâm, l-a citit deocamdată de pe liternet, deşi am înţeles de la Sînziana că a fost adăugit şi modificat pe alocuri. A promis că-l reciteşte şi pe cel primit după ce le termină pe celelalte. Urmează Drumul Ane prin Valea Plângerii şi Istorioare cu Cosiţe şi sunt convinsă că până nu le termină nu se linişteşte. Ce care vor să se bucure de lumea minunată a poveştilor cu Andilandi şi le pot comanda de aici.

A fost fericit şi recunoscător pentru darul primit, cu mândrie s-a dus la şcoală cu toate cele patru volume şi s-a lăudat colegilor şi mai ales doamnei profesoare de limba română. Care a declarat că-şi doreşte foarte mult să aibă în bibliotecă şi cel de-al patrulea volum, cel mai nou al seriei. Luca le-a recomandat colegilor cu drag să citească şi ei toate volumele, deşi doar două, la alegere, sunt pe lista de lecturi obligatorii... Dacă se încumetă, am să-l rog să facă o recenzie a cărţilor când le termină de citit şi o să v-o povestim şi vouă...

Am ales să nu anulez comanda iniţială de la Cărtureşti, m-am gândit că cele două cărţi îşi vor găsi iute un stăpân, ceea ce s-a şi întâmplat, au ajuns în casa a doi copii, frate şi soră, deocamdată mici, dar cu o mamă care apreciază cărţile ca şi noi. Sunt convinsă că atunci când vor creşte copiii le vor iubi şi se vor bucura de ele...

Sînziana, mulţumim! Ai făcut fericit un copil care iubeşte cărţile!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu