Nu mai ştiu a câta scrisoare este asta, dar nici că mai contează... Vroiam să-ţi mulţumesc pentru dimineţile noastre de sâmbătă, de-abia o aştept pe următoarea! Ştiu că simţi nevoia ca, din când în când, să-ţi petreci timp cu mine. Din păcate, agitaţia asta de zi cu zi ne împiedică să facem asta mai des. De multe ori trebuie să te mulţumeşti cu puţin, sunt zile în care te bucuri de mine doar în cele câteva de minute când stau alături de tine seara, la culcare. Când sunt atât de obosită, încât nu vreau nimic altceva decât să mă prăbuşesc în patul meu. Ştiu că e puţin, ştiu că ar trebui să pot mai mult. Ştiu că înţelegi, de multe ori îmi spui asta. Ştiu că de multe ori eşti recunoscător şi pentru puţinul ăsta... Mă simt vinovată că nu pot mai mult. Seara, când îmi fac bilanţul zilei, realizez că iară a trecut o zi în care am schimbat vorbe pe fugă, la telefon şi-atât. Creşti şi aş dori să opresc timpul în loc, să savurez cât pot eu de mult clipele astea în care încă mai vrei să stai cu mine...
Sâmbăta trecută, când ai spus că vrei să ieşi cu mine la alergat, am fost puţin surprinsă. Ţie nu-ţi place să alergi, tu alegi bucuros o carte în locul unei ore de sport. M-am bucurat să te văd alergând lângă mine, ascultându-mi sfaturile despre cum poţi face să alergi mai uşor. Te-am văzut obosind, te-am văzut gâfâind, te-am văzut perseverând. Am stat unul lângă celălalt, am primit cu bucurie încurajările şi laudele tale, m-am bucurat că am avut timp să povestim tot felul de lucruri, m-am bucurat de tine. M-ai luat pe nepregătite când ai întrebat despre bunicul tău pe care nu l-ai cunoscut niciodată. Am intrat cu inima strânsă în cimitir şi ţi-am arătat locul unde este îngropat. Şi am realizat că vorbim despre el prea rar, mi-e greu să fac asta pentru că nici eu nu l-am cunoscut niciodată. Poate că bunica Gabi şi tati ar trebui să-ţi povestească mai multe despre el... Dar, deşi nu l-am cunoscut, îi sunt recunoscătoare pentru omul pe care mi l-a dăruit şi pentru că ştiu că, de undeva, veghează asupra noastră. Te-am simţit fericit şi sunt convinsă că aşa ai fost pentru ora noastră petrecută împreună.
Sămbăta asta m-ai ales, din nou, pe mine. Ai preferat să munceşti cot la cot cu mine în bucătărie decât să-ţi pierzi vremea la TV sau să-ţi termini temele mai repede. Mi-a făcut plăcere să te am alături şi să am ajutor de nădejde la treabă. Să te aud spunându-mi că-ţi place să mă ajuţi.Tocmai de aceea, sunt nerăbdătoare să văd ce activităţi mai facem noi data viitoare când vom fi doar noi doi.
Eşti un copil minunat faţă de care uneori mă simt vinovată că nu mă pot ridica la înalţimea aşteptărilor tale. Sau poate că aşteptările astea sunt ale mele iar eu nu mă pot ridica la înalţimea lor. Pentru că meriţi mai mult din partea mea. Important e să ţii minte că o să fiu aici, lângă tine, orinde căte ori ai nevoie. Şi-am să las deoparte orice pentru a fi aici, pentru tine. Pentru că nicio îndatorire nu e mai importantă decât tine, decât sora ta, decât familia noastră. Şi-am să mă bucur de fiecare clipă petrecută alături de tine.
Cu recunoştinţă,
mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu